Castelul Innadril... privesc marginea galbena a biroului, dau boxele ceva mai tare astfel incat sa rasune toata incaperea. Noroc ca si sefu` asculta cam acelasi gen de muzica... m-as baga sa cresc orca, dar de putin timp incoace nu prea mai am vreo tragere de inima. Las` ca ma sui in trunul castelului din nou, il rog pe Antharas sa ma incuie acolo, il cheama pe Valakas sa ma pazeasca. Asta cam ca o autoflagelare . In felul asta, poate, va invata lumea sa lupte in party-uri organizate, sa vina sa ma scoata de-acolo.
Orca se creste greu!! Desi este inconjurata de tot soiul de caractere, neamul Urukhai este dificil, arogant, razboinic si expansiv. Isi parjoleste pana si propriile teritorii . Un warsmith i-a zis-o la un moment dat, fara sa-si dea seama ca, orca asta prefera sa-si inghita propriul sange, decat sa-l arate scurgandu-se printre buzele verzi, asprite de prafurile din Dragon Valley. Zilele trec greu pentru orca.. Si asa este privita cu reticenta, putini sunt cei ce-i cunosc tehnicile de lupta... si, si mai putini se ingrijoreaza de prezenta ei. In general, majoritatea prefera sa rada de dansurile ei ciudate, de plansul ei ca un urlet patetic de hiena ragusita, sau de felul in care armurile ii pleznesc pe pectorali si pe bicepsi, cum pantalonii i se desira pe croitori... Deja aspectul nu o mai deranja, religia ei fusese razboiul si arta close combatului.
Acum statea sub un copac, in fata castelului pe langa care crescuse, care o veghease pe toata perioada nazbatiilor orcesti, rabufnirilor de orgoliu, satelor parjolite de dusmani fara mila, de camarazi de arme arsi si infipti in tepuse precum niste rugi negrii si putrezi... Era copacul sub care statuse ani de zile, uitandu-se inapoi cu nostalgie la castelul acela frumos si pustiit de ea, undeva in urma campaniilor ei de formare. Numai ca de data asta nu mai parea atat de pustiu... Zidurile gri, mucegaite sub ploile grele ale erelor razboaielor elfesti acum erau verzi, cu floricele dezgustatoare rasarind dintre pietrele aleii centrale... Portile nu mai erau inchise si bine pazite, chiar si impotriva ei, ci larg deschise, fara temeri, fara oprelisti. Niciodata, in confruntarile ei nu avusese vreun vrasmas care sa lase garda atat de jos... "si daca-i o capcana?" se gandi in timp ce inainta sovaielnic, cu fisturile usor deasupra soldurilor dezgolite.
In curtea de dupa poarta se jucau fluturasi ca de cuartz deasupra smocurilor de iarba de un verde albastrui... din centrul fantanii se zarea o statuie ca o mana enorma, cu un deget ridicat din care tasneau fuioare de fulgere catre inaltul cerului. Potecile erau garnisite de modele din dark mithril si felinare cu lumini albastrui.
Porni contrariata, insotita de Spiritulul Lupului catre castel, leganandu-si fisturile pe langa oblici, clatinand usor din cap, fara sa constientizeze ca undeva, in spate, copilariile ei, razboaiele ei, campaniile si parjolurile erau estompate de o maturitate egoista si exapansiva... Se intoarse si privi in trecut cu manie: un warsmith i-o spusese fara sa constientizeze ca orca niciodata nu va varsa o lacrima invazul lumii.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu