Rugaciune de cadana

Cararile destinului pierdut,
Adu-mi-le-n pridvorul tau
Si nu ma alunga-n trecut,
Iubeste-ma, oricat ar fi de greu.

Mi-atat de dor, te vreau atat de tare
Si n-am stiut in veci sa-ti spun
Decat ca dragostea nu moare,
Cand biruinta se transforma-n scrum.

Te rog, ba nu! Implor sa stai
Si sa ma-nveti sa fiu iar eu,
Cand lacrimile ma imbraca-n strai
De om amar, de jalnic, de ateu.

Si-as vrea sa plec, dar de putut nu pot
Sa-mi uit izvorul vietii ce mi-esti tu,
Nu pot sa mor acum cand tot
Ce am, pot pierde-ntr-un tabu.

Nu vreau, nu stiu sa ma opresc!
Nu vreau sa sting iubirea ce ma arde,
Sa-ngrop in vis ce simt si ce gandesc,
Sa ma preschimb in lacrima ce cade.

Nu am sa-ti dau decat aceasta viata,
Asa defecta, plina de bizarerii,
Cu idealuri epigonii de paiata
Si basme scrise-n carti pentru copii.

As vrea sa fiu un vraci celebru,
Sa scriu ravasul care sa-ti aduca pace,
Sa pot sa-opresc acest banal tenebru
Si sa-ti presar in suflet nuanta care-ti place.

Te rog ma iarta si ma rabda-n tine.
Caci fara ochii tai nu stiu sa mai privesc,
Nu stiu ce sa mai fac acum cu mine,
Doar cred in ceea ce iubesc!

Umbrele unei iubiri

Mai aproape de pieire
Imi duci pasii in abisuri,
De ma-ngroapa in iubire
Si in salbe lungi de visuri.

Departeaza-ma de viata,
Doar alunga-mi grija sura,
Ce-mi tot rade ca o cata,
Ca o lipsa de masura.

Contureaza-mi realitatea
Si ingroapa-mi nemurirea,
Construind mentalitatea,
Celor ce urasc iubirea.

Pan-atunci cand ma voi stinge,
Am sa lupt cu ce e logic,
Iar de moartea va invinge-n
Tot procesul tehnologic,

Doar cuvintele acestea, vor ramane-n mintea-ti clara,
Sa-ti aduca in timpane, dragostea de-odinioara.

Crivat - mai 2002

Acum e iarna peste noi
E frig, e gheata, suntem goi...
Pana si inim-a-nghetat
In trupul asta despuiat.
Si nu mai stiu ce sa mai cred,
Si nu mai pot sa inteleg.
Si nu mai stiu ce sa mai zic:
Din noi ramane doar...nimic.
Si nu mai stiu cum sa mai cer
Ca drept raspuns primesc doar ger.

Blesteme dacice - 2003-02-03

In umbra de racnet si vis de urzica,
Sa-ti piara si cheful din "cea" de furnica,
Sa-ti cearna durere in pori si-n stomac,
Sa-ti franga mandria de tap impanat.
Sa-ti umple cu sila si tina simtirea,
Sa-ti piara, infranga-ti pornirea
Cu val de noroi,
Cu ochii ce mucezi,
umpluti de puroi,
se-ntind plini de sange si zac in nestire...
Sa-ti rupa ciulinii retina si scoarta,
sa-ti strice strigoii si rostul si viata,
sa-ti roada ficatii, sa-ti toarne venin,
cu zeama de fiere si suc de suspin.
Sa-ti muste si lupii plamanii stricati
de-atatea cuvinte si rai dumicati,
sa-ti sfasie pielea si-apoi sa-ti presare,
pirita si sulf, rugina si sare.
Sa-ti rumege lesul pamantul jilav,
ce putred se-ntoarce ca starvul trandav
ce vorbe arunca
prin negre gingii
si farmece acre
azvarle-n stihii.

Amoruri populare

Dulce ti-e iubirea, bade,
Si mai dulce ti-e sarutul,
Care peste solduri cade,
Ca sa-mi vindece durutul.

Ce fierbinte ti-este palma,
Care peste nuri se plimba,
Napustind pofte de-a valma
Si iubiri care se schimba.

Cea mai dulce ti-e dorinta
Si mai rara decat raiul,
Patima ca o sentinta,
Dulce chin ce zgudui plaiul!

Fabula indoielilor

Intr-o toamna insorita,

Pe o margine de drum,

Stau la barfa mesterita,

Peste trei gramezi de scrum,

Doua buburuze hoate,

La un colt de casa noua,

Clevetind ca doua cate,

Printre picaturi de roua.

Caci centaurul cel falnic

Ar fi luat o scurtatura,

Pe un drum atat e jalnic

Si-a iesit o-ncurcatura!

Cum ca doamna din harem,

Nu mai este prima doamna,

Varsta ei, ca un blestem,

Luandu-i laurii din toamna.

Si, saraca, lesinase,

De iubire si durere,

In momentul cand aflase,

Cat fusese de muiere,

Pentru ca inlacrimase,

Bietul, falnicul arcas,

Fruntea i-o ingandurase,

Inutil si mintenas.

Si-uite-asa centaurul

A fugit din calea doamnei,

Parasind tezaurul,

Peste trupul copt al toamnei.

Doamnelor cu indoiala,

Pus-adanc in sfat de seara,

Ignoranta nu omoara,

Ci-ndulceste viat-amara.

Iar cand nu aveti raspunsuri,

Sau ravase de iubire,

Nu mai coaceti dedesubturi,

Ca-i mai bine-n amagire.

Unde

Unde-ti este buza fina
Sa-mi sarute gandul aspru,
Intr-o zi fara lumina,
Asternuta pe dezastru?

Unde-ti este mana moale,
Sa ma mangaie in noapte,
Impletind soapte domoale,
Peste rodiile coapte?

Unde esti acum, credinta,
Cand pierzania mi-e sora
Si ma trece-n nefiinta
Catre veacuri ce implora?

Unde esti acum, iubire,
Ce m-aduni de pe coclauri
Ganduri sure si-amagire,
Din trecutul de-adineaori?

Toamna de dor

Dac-ai vrut sa-mi curmi vointa,
Pentru a-ti topi in mine,
Lacrimile cristaline,
Ce-ti cutremura credinta,

N-am stiut. Dar ma cam doare
Cand privesc surasul rece,
Cand privirea iti petrece,
Alta dama calatoare.

Ochii tai cunosc uitarea,
Nu mai stiu sa ma patrunda,
Nu mai sunt pe-aceeasi unda,
Nici nu-ti mai aud chemarea.

Sper ca peste patru veacuri,
Sa te muste iarasi dorul,
Ca sa-ti regasesti odorul,
Sa-ti ascunzi iubirea-n leacuri.

Rugaciune de seara

Noapte buna, da-mi o luna
Ca sa-mi impletesc cununa
Din saruturile calde
Si din mainile lui dalbe.

Noapte buna, da-mi un veac
Ca sa-mi fac un strai din sac,
Sa ma-ngrop in manastire
Si sa uit a mea iubire.

Noapte buna, da-mi uitarea
Ca sa pot sa-ngrop durerea,
Noapte sacra, da-mi iubirea
Ca sa pot sa-mi mantui firea.

Noapte sacra, da-mi amorul
Noapte buna, adu-mi dorul,
Noapte sfanta, lasa-mi omul,
Noapte moarta, uita-mi somnul!

Oda inimelor moarte

Lumina ce se stinge-ncet in noapte,
Isi curma lin efectul vizual,
Lasand in urma un miros banal
Sau vuiet lin cules din roua de pe soapte,

Lumina ce-a murit plangand in hohot,
Fara sa invete sa respire,
S-a sufocat incet in ale vietii fire,
S-a scurs incet prin ploaie ca un ropot.

Acum in calimara e doar liniste si viscol
Pe marea neagra ce-a crescut din sare,
Din nopti cladite in credinta si rabdare,
S-a prabusit in valuri de ridicol.

Iar cerul clar din sticla neagra straluceste
Si-i oglindeste ochii morti intr-o splendoare
Rostogolita-ntr-o furtuna de insingurare
Si-i oglindeste luna moarta care nu mai asfinteste.

Curand vor creste fulgi si colti de gheata
Dintr-un cadavru care a uitat iubirea,
Din solduri mladii ce-ti intorc privirea,
Din lacrime si zambet de paiata.

Desertul viselor

Si daca ti-as spune ca viata incepe dintr-o poveste?
Iar miracolele se nasc din imaginatia unui copil mare?
L-ai ucide cu mintea pe Blaga,
doar ca sa-mi dovedesti ca ma insel?

Daca maine, cand te asezi la birou,
ai vedea un spiridus lucrand la calculatorul tau,
ai cauta o explicatie logica a unui mit dulce si bun,
pentru a ma ancora intr-o realitate de care am fugit o viata?

Iar daca un psiholog de matematica,
ar dovedi ca iubirea nu exista,
ca zace intr-un clocot de substante si secretii,
ti-ai anula sufletul pentru a te dedica logicii?

Iubite, cand viata-mi dovedeste ca anii-s prea grei,
unicornii incep sa alerge si totul devine usor,
iar dragonii ma-nvata sa zbor si sa lupt pentru dragostea noastra.
N-as sti sa justific ce nu pot palpa, dar iti pot darui un vis.

Te rog, ramai  cu un fir de par pe taramul meu,
viseaza un ocean de liniste pe care plutesc sirene,
sau zboara deasupra castelelor incununate de basm.
N-as putea trai fara ele, de-acolo vin si-ntr-acolo ma indrept.

Nopti albe

Cand cetera se duce la culcare

Si noaptea-si culca glasul prin arome,

Te chem sa ma saruti cu buze-adormitoare

S-alungi a nebuniilor fantome.

Privirea-mi s-a uscat, iar pieptu-mi este rece,

Am si uitat sa mai respir in lume,

De-atatia oameni pregatiti sa plece

Din inima nebun-a mintilor postume.

Si-astept sa mor si eu, dar nu mai mor!

Astept s-apuna soarele acesta dureros,

Sau sa-mi rasara-n cale cu ochi plini de dor

Sa ma culeag-usor din doliul odios.

Tu sa ma ierti, iubite, c-am murit din nou,

Desi am spus ca n-o sa ma mai doara

De cate ori apar amoruri de panou.

Te rog sa ierti aceasta nebunie circulara.

Sunt unii care n-au decat iubire,

Traiesc, respir si mor doar pentru pasiune.

Se-ngroapa, jinduiesc doar o privire

Si mor cand nu mai bate vantul printre dune.

Tales of management

Thus darkness shows what days may hide behind some fake smiles, blended amongst icy veins inside dead minds or dead arms, that may often kill the last drop of humanity deeply burried inside the forgoten corner of one`s being, the useless, ilogical thing called life. Pulling oneself out of that darkness is a true victory above shallowness and boredom, above the triviality of being completely logical, objective, precise and calculated. Logics is a utopia without its ilogical side of the universe. Understanding both as what they are not is correct, but not healthy from a psi point of view. Evolution implies an optimism born from the very roots of common sense. Excessive ambition is the vulgar manifestation of frustration of not being able to find one`s own purpose, or victory above one`s own faults. There is no recipe or pattern to help one learn or understand how to overcome the barriers. Acceptance and forgivness may work, but are not essential. Maybe a deeper comprehension would bring out the desire result. Unfortunatelly, some are born blind, as they don`t want to see, deaf, as they don`t want to hear or mute, as they don`t want to talk. But this is a story for some other pages bottled and swimming between two waves of time.

Faithfully yours,
Lady Arwen

Filosofia amorului depresiv

Numai Cioran poate iubi in gand si-n diafragma,
Caci el a inventat iubirea depresiva,
Iar asta rima mediocra e tardiva,
La poarta explicatiilor cuprinse-ntr-o sintagma.

Numai Cioran a cunoscut durerea ancestrala
A milioanelor cuprinse intr-o singura silaba,
Incununata de margaritare-ntr-o cocioaba.
De dor natang, trudit pe fruntea epocala.

Iar noi, niste perversi ciudati cuprinsi de trivial,
Am indraznit sa incercam iubirea.
Ne-am ingropat in mediocru multumirea,
Pentru c-am indraznit sa ne iubim banal.

Dar ce sfidare, ce-calcare-a regulilor sfinte!
Aproape c-am sa-ncep sa simt rusine
Si am sa port papuci de balerine,
De cate ori iubesc cu trupul si-n cuvinte.

Emil Cioran, promit solemn ca n-am sa te intrec,
Ba chiar am sa gandesc colocvial,
Sa nu-ti stirbesc cu simtul meu banal,
Colosul sentimentelor in care ma innec!

Mai du-te si mai lasa-ma sa simt, sa dor,
Si sa ma sfartec de durere,
Cand nu am dulcea-nvapaiere,
A mainilor iubitului ce ma dogor!

Caci dragostea  e numa una pe aceasta lume
Si doare cam la fel la orice poarta,
Cand zambetul ingheata in catrena moarta,
Pentru ca soarele se stinge in a vietii brume.

Dublura

Povestile se nasc si mor
Aproape-n fiecare zi.
Cu intrigi dulci care ne dor
Si-nvaluite-n fantezii.

De am fi putut sa le pastram
In ochii noptiilor cu stele,
Am sti acum sa adoram
Cuvintele din peruzele.

Ca o poveste am sa mor
Nascand in fiecare zi,
Un nou suvoi de aprig dor,
Si-un suflet plin de fantezii.

De-as fi putut sa te pastrez
In bolta mea plina de stele,
Dar n-am putut si delirez
In versuri dulci si preuzele.

Invitatie la iubire

Romanta mea cu flori de vara,
Sa te implor nu stiu mai mult,
Dar te astept la ceas de seara,
Poemul dulce sa-ti ascult.

Sa ma-mpletesti cu dulci arome
Si sa-mi pictezi in viata vise,
Ca un buchet de anemone
Pierdute-n doruri interzise.

Iar zorii cand isi crapa geana,
La orizonturi, prin perdele,
Tu sa-mi saruti suav spranceana
Cu buze dulci si acadele.

Ramai cu mine-o viata-ntreaga!
Ramai sa-mi spui cum sa traiesc,
Si-n palme inima mea draga
Si soarta mea sa-ti daruiesc!

Muribund

Am rasarit suav din palarie
Si m-am uitat la orizont,
Privind ingandurata la campie,
La literele-amare, fara font.

Au ras, sarmanele si-au plans,
Acum nu stiu ce sa mai faca
Pe-un coltisor de lume-atat de strans,
O foaie alba ce-a-nvatat sa taca.

Si vor muri subit si in zadar,
Fara sa cante sau sa mai danseze,
Ca un Craciun uitat in calendar,
Ca un copil pierdut in cantece burgheze.

Cuvinte care mor atunci cand mint
Nu stiu, decat acelea de la tine.
Iar literele stiu sa mai simta
Cand moare muza-n lacrime putine.

Draga mea...

Te rog, ma iarta, te-am folosit pe post de fericire,
Temporar atribuita unei iluzii de iubire.
Am vrut sa vad cum este atunci cand zbori,
Cu aripile intinse in cerul de cocori.

Am vrut sa vad daca ma voi putea desprinde
De ceea ce cunosc, cat privirea mi se-ntinde
In departarea asta de incertitudini si amar.
Am vrut sa treaca anii in amor sprintar.

Acum... tu poti pleca, caci eu m-am saturat.
Si-as vrea sa ma intorc la ce-am lasat
In urma, fara sa ma gandesc ca te-am ucis,
Sau c-am ingropat vreo trei milenii intr-un vis.

Verde crud

Sa vrei sa zbori, sa stii ca poti si aripi n-ai,
Caci viata ti le taie-n pripa lunilor lui mai.
Sa vrei sa ai, dar soartele sa-ti fure-odorul
Nascandu-te acolo unde plange dorul.

Nu vreau sa plec spre dreapta sau spre stanga,
As vrea sa stai aici, durerea sa nu m-ajunga.
Nu vreau sa mai alerg prin lacrimi si prin tei
Lasand in urma basmele cu printi si zmei.

Dar am sa zbor asa cum pot, fara sa am aripi,
Sa-ti ies in cale cand timpul nostru-mbatranit
Imi va permite sa te tin doar pentru mine,
Sa mor incet si sa renasc in patimi asasine.

Oda iubirii

Iubirea e o proasta, ce umbla tamp prin viata,
Facuta sa jeleasca aiurea in tramvai!
Sa calce in picioare a mosilor povata,
Gandirea ancestrala ce suna din buhai.

Iubirea-i o cretina, cu ochii tristi si tulburi,
De-atatea griji si lacrimi, in nopti de mucegai,
De-atatea lungi scenarii facute-n foc si aburi,
De dor si iertaciune si vise-n putregai.

Iubirea? Idioata! Nu s-ar opri niciunde sau limite sa stie.
Iti macina ficatii in maini de alabastru,
Te mangaie in flacari si-n dulce poezie,
Te-arunca-n pesteri ude, unde devii sihatsru.

Iubirea... ce mai cantec! Cand iti alinta firea.
Iubirea, ce aroma de cabernet in toamna!
Ai vrea s-o bei din cupa ce-ti sufla nemurirea,
S-o impletesti in cugetul pagan ce te indeamna.

Randuri de dor

Amor petrecut in umbra de seara,
Te rog, nu ma da in veacul uitarii,
Te rog sa ma tii in ce te-nconjoara,
Te rog sa m-aduci in pragul visarii.

Promite-mi ca maine vei fi langa mine,
Cand zorii-si petrec curcubeul in zare.
Si n-ai sa mai pleci pe drumuri straine
Si n-am sa mai dor pe carari visatoare.

Promite-mi prezentul, promite-mi ca mor,
Promite-mi ceva, orice poti decide
Ca nu e prea mult sa-mi treaca de dor,
Ca nu e prea mult in patimi aride.

Te rog, nu pleca la soare rasare,
Lasandu-ma stearpa si goala in urma.
Ramai printre randuri si albe pridvoare,
Ramai printre dealuri ce vaile curma.

Nu

Nu pot. Nu am cuvinte de rostit,
Nici rime nu mai stiu sa cant,
Atat de rau am amortit
Tacand, iubind in asfintit,
Dorind strigoi pierduti in vant.

Nu stiu. Nu vreau sa ma trezesc
Si-n asternut sa nu fii tu.
Am vrut sa uit sa indraznesc
Sa cer, sa sper la ce-i lumesc,
Am vrut sa mor de-atat tabu.

Si nu mai vreau sa mai respir,
As vrea sa uit sa mai traiesc.
Sa ma transform intr-un vampir,
Sa mor precum un chilipr,
Un praf in drumul tau firesc.

Tentatii

Iubire-nceputa in ganduri fluide,
N-ai vrea sa ramai in abisul tentant,
Pe pat de tentatii si visuri hibride,
Sa-ti mistui tot corpul in flacari timide,
Intrand si iesind in dulce flagrant?

Iti pot oferi universul in palme,
Al firilor ranced ce-mi bantuie buza.
Iti pot saruta credinta-ntre psalme,
Sa-ti ard in dorinti diminetile calme,
Si-n gemete dulci sa-ti fiu calauza.

Te rog, nu te-opri, te rog stai in mine,
Sa-mi darui in picuri putinul de viata,
Putin din eternul de veri cristaline,
Perfectul albastru din zile senine,
Sau raiul cuminte ce iadul dezgheata.

Te rog, te implor sa-mi spui o poveste,
In care-am murit si-am nascut fericire,
Cu stele toate-ntre coapse celeste,
Desertul meu cald, te rog, ma-nrobeste
Si vino, si stai sa-ti respir nemurire.

Dor de dor

Primele cuvinte-n noapte
Ce le-aud in cap alene,
Sunt desprinse dintre soapte,
Calde ape, piersici coapte,
In gradinile perene.

Primele odoruri blande
Sufletul mi le ascunde,
Ca in neant sa se confunde
Cu dorintele flamande
Din trecuturi furibunde.

Ochi verzi si viata plina,
Se revarsa in lumina,
Si la rasarit se-nchina,
Ca o muzica-n surdina,
Ce pe portativ suspina.

Am nevoie-acum de tine,
Sa ma tii in brate bine,
Printre patime haine,
Lacrimile cristaline
Sterge-mi-le-n valsuri fine.

Rapsodia chinului

Roua cristalina cerne,
Peste ochi de dimineata,
Picuri clare si perene,
In iubirea ce ma-nvata.

Ani si seculi de cainta,
Incercat-au sa deduca
Logica din suferinta,
Construita sa seduca.

Gheturile nordului,
Toate sub o raza dulce,
In desaga bardului,
Se duc seara sa se culce.

Iar in nopti cu luna clara,
Timpul se preface-n ata,
Sa deguste cup-amara,
Printre aburii de ceata.

Gandurile subrede
Si scenarii vodevile
Contureaza tusul putred
Al iubirii puerile.

Curcubee macerate
De tendintele celeste,
Plang abisuri abrogate
De cuvintele buiestre.

Iar cand timpul o sa moara,
Tremurandu-si trena uda,
Se va scutura povara
Vorbelor din rima cruda.

Acelasi vers

Ti-am spus mereu acelasi vers,
Desprins abrupt din valul sters.
Ti-l scriu din nou in raze reci
Si-n stropi de roua pe poteci.

Un demizeu in cer de-as fi,
Miracole as naste-n zi
Si-n noapte-as tese-acelasi vers,
Cu roua rece-n suflet sters.

Si numai daca as fi putut,
Decenii-n timp sa fi scazut.
Acum ma prabusesc in noi,
Abisuri dulci si de nevoi.

Te rog sa ma omori cu tine,
Cu inima si tu in mine.
Si inainte sa te duci,
Sa ne transformi in dulci naluci.

De trei ori Chopin

Ti-au cazut trei frunze dintr-o ureche
Si-au cauzat o intreaga toamna de simturi.
Asa ca-mi doresc sa ma transform intr-un pin,
Sa pot supravietui peste iarna ce, probabil, va sa vina.

Am plans trei lacrime si s-a iscat o furtuna de ceata,
In care nici eu, nici tu, nici Dumnezeu nu puteam sa vedem.
Asa ca-mi doresc sa fiu Noe, ca sa te salvez si pe tine,
Si pe Dumnezeu de la un eventual potop.

M-ai sarutat de trei ori, o data cu buzele, o data cu mintea,
Apoi cu sufletul. Si s-a nascut o noua zi in univers.
Asa ca-mi doresc sa ma saruti cu tot corpul si toata fiinta,
Poate se va naste o viata de om in orizonturi.

Am auzit trei cuvinte mute si reci intr-un colt virtual
Si-a venit iarna, iar corzile pianului au inghetat.
Asa ca m-am gandit sa-ti compun o simfonie,
Poate te vei aseza si vei incerca s-o traduci matematic.

Voi scrie trei cicluri de romane prin care sa te pictez,
Toamna va fi verde, vom putea vedea, se vor naste vieti
Si pianele vor putea sa cante din nou in vara.
Poate anii ce vor veni vor fi precum un puf usor de puiut.

De-as uita (retard eminescian v.2.0)

De-as uita cum se iubeste,
M-as intoarce inapoi,
Sa sarut imparateste,
Amintiri dintr-un trifoi.

De-as uita cum e sa doara,
Chipu-ti dulce l-as visa,
Te-as privi agale-n seara,
Cum te duci din viata mea.

De-as uita ce-i viata asta,
Te-as chema sa vii la mine,
Sa-mi dai rasuflare casta,
Sa te pot iubi pe tine.

Anost

Anost mi-a fost sa merg alene
In parc sa te astept, la banca noastra,
Sub bolta razvratirilor obscene,
Nascute-n inima albastra.

Anost imi este sa alerg prin viata,
Cu zilnice si triviale ocupatii,
Ce-si striga numele banal in dimineata
Si-mi umplu timpul gol cu aberatii.

Anost imi e sa pierd atata timp,
Gustand cotidianul infernal,
Sa tropai surd ca un Sisif pe-Olimp,
Sa ma ingrop in martirism fenomenal.

Dar oare ce n-o fi anost,
In lumea asta innecata-n fals?
O clipa de iubire-n zi de post,
Doua margaritare ce danseaza vals?

Nu stiu sa spun, nu stiu sa simt acum,
Nici sa innot nu pot in fluviul pelin.
M-am cam pierdut in departari de scrum,
M-am scufundat in valuri de venin.

Gift (apr 2002)

I know no gift to bring to thee
Except the truth, my sword, my life.
One golden eye for blind to see,
No pain, nor dirt, no death to be your wife.

I know no spring to bloom or grow,
No rainbow full of fair and grace,
But only essence that I owe
To beauty bloomed upon thy face.

I`ll sing no more the winds of May
And Gods that brought thy breath along.
I`ll sink myself in holly pray:
Gods bless me now to sing thy song.

Abandon

Se puse praful peste seculi,
Si se-asternura intr-o doara,
Iubiri de-o noapte printre speculi
Si efemeri de-o primavara.

Si-am alergat in lumea mare,
Ca sa gasesc o vesnicie,
Un vis imprejmuit de-uitare
Si-arome dulci de simfonie.

Si n-am gasit in timp sau oameni,
Chemarea ceea ce-ti da viata.
Nici patima sa lupt cu anii
Nu am gasit in dimineata.

Nu stie versul meu sa zboare
Ce inima dicteaza-n minte.
Sunt flacarile din dogoare,
Un menestrel fara cuvinte.

Asa ca, dragoste, ramai!
Ca sa ma dori in orice veac,
Sa tricotezi iubiri trandafirii
Peste mormantul meu sarac.

Si sa nu pleci nici daca oi muri,
Sa ma veghezi in ceas tarziu de seara.
Sa-mi spui povesti cu zane stravezii,
Iubiri si mituri de odinioara.

Noi doi

Noi n-am fost niciodata doi,
Ci unul singur, amandoi,
Cu lacrime din viata mea,
Ce curg suav pe fata ta.

Noi n-am iubit nicicand in gand,
Ci doar in suflet si-n mormant,
Cu calele din mintea mea
Imprastiate-n viata ta.

Noi nu vom fi nicicand doar noi,
Ci unul singur, amandoi,
Precum doi astrii inghetati,
De-ai timpului stihii uitati.

Coup de foudre

- Buna seara, domnule, nu stim nici tu, nici eu
sa ne rupem de "tu tot in mine"!
Ba chiar cred c-ati plecat printr-un semineu
de iubire cruda si miros de paine.

- Doamna, nu conteaza daca te vad... sau ba,
stiu ce simti si vreau sa iau, sau vreau sa dau...
Nici eu nu stiu, sau stiu acest basm de peruzea.
In stropii de ploaie ce ma colindau.

- Semantica, domnule, nu v-am cerut si nici n-o sa va cer,
peruzele, diamante, perle, lacrimi, bucurii,
cuprinse-ntr-o inima, un giuvaier.
Un colier dansant de agonii.

Domnule, te rog, sa nu pleci din pieptul meu,
mi-ar fi groaznic de frig fara dumneata,
n-as sti sa mai ascult culorile din curcubeu...
N-as sti sa mai respir in urma ta.

Pain and Puzzles

Pain comes from life, or from lack of it. Silence of the lamb that I am not seems pretty much impossible. Pain comes from my way of understanding how fit or unfit I am in certain circumstances. Pain is solitude and pureness. Joy is deceiving. It can practically lead you into temptation of sharing your whole with unfit people. Pain is when you chest is wide open and it snows inside of it. Or when the blood coming from your heart freezes on your belly. Pain is when you are being paralyzed and instead of dying, you realize you are not able to stop breathing. Pain is loss. I am made of small pieces that all people left inside me. I am like a puzzle made of people. Sometimes they come and take themselves back, some other times, I throw away pieces of myself. In this way I create pain, and I know I am alive. Life requires sacrifice. Pain is the constant reminder of that. I have 5 puzzle pieces left...
Never enough time...

For a friend...

Days go by since she left her comet trail in his life, months have passed slower than he cold ever imagined. It`s most probably the stardust from her breath that intoxicated everything with pink insecurity. Nights of cold sweat and feather dreams. Days of endless worries and abrupt words. Shilen had no mercy on his soul, as he was feeling all his anger surrounding his heart, but every time when he touched the land of Innadril, the ice would melt down as if no talisman could hold his anger to his chest. He could have watched all wars riding on the wind back, without caring of the past, present or future, as his wings grew and he could fly above everything, feeling just the heat of the sun, or the high clouds in the night brushing his face. Flying is not easy business. You practically have to spread your wings and learn how to detach yourself from the ground. But once you taste the sweet air of freedom, you can never come back to what you have been. You learn how to raise yourself above. You borrow a little bit of ice from Shilen`s heart to overcome what`s trying to bring you down. In the end, you learn how to forgive. First yourself, then the others. Although, dear friend, Shilen will never teach you that. That is something you will have to find in your heart.