Dor de dor

Primele cuvinte-n noapte
Ce le-aud in cap alene,
Sunt desprinse dintre soapte,
Calde ape, piersici coapte,
In gradinile perene.

Primele odoruri blande
Sufletul mi le ascunde,
Ca in neant sa se confunde
Cu dorintele flamande
Din trecuturi furibunde.

Ochi verzi si viata plina,
Se revarsa in lumina,
Si la rasarit se-nchina,
Ca o muzica-n surdina,
Ce pe portativ suspina.

Am nevoie-acum de tine,
Sa ma tii in brate bine,
Printre patime haine,
Lacrimile cristaline
Sterge-mi-le-n valsuri fine.

Rapsodia chinului

Roua cristalina cerne,
Peste ochi de dimineata,
Picuri clare si perene,
In iubirea ce ma-nvata.

Ani si seculi de cainta,
Incercat-au sa deduca
Logica din suferinta,
Construita sa seduca.

Gheturile nordului,
Toate sub o raza dulce,
In desaga bardului,
Se duc seara sa se culce.

Iar in nopti cu luna clara,
Timpul se preface-n ata,
Sa deguste cup-amara,
Printre aburii de ceata.

Gandurile subrede
Si scenarii vodevile
Contureaza tusul putred
Al iubirii puerile.

Curcubee macerate
De tendintele celeste,
Plang abisuri abrogate
De cuvintele buiestre.

Iar cand timpul o sa moara,
Tremurandu-si trena uda,
Se va scutura povara
Vorbelor din rima cruda.

Acelasi vers

Ti-am spus mereu acelasi vers,
Desprins abrupt din valul sters.
Ti-l scriu din nou in raze reci
Si-n stropi de roua pe poteci.

Un demizeu in cer de-as fi,
Miracole as naste-n zi
Si-n noapte-as tese-acelasi vers,
Cu roua rece-n suflet sters.

Si numai daca as fi putut,
Decenii-n timp sa fi scazut.
Acum ma prabusesc in noi,
Abisuri dulci si de nevoi.

Te rog sa ma omori cu tine,
Cu inima si tu in mine.
Si inainte sa te duci,
Sa ne transformi in dulci naluci.

De trei ori Chopin

Ti-au cazut trei frunze dintr-o ureche
Si-au cauzat o intreaga toamna de simturi.
Asa ca-mi doresc sa ma transform intr-un pin,
Sa pot supravietui peste iarna ce, probabil, va sa vina.

Am plans trei lacrime si s-a iscat o furtuna de ceata,
In care nici eu, nici tu, nici Dumnezeu nu puteam sa vedem.
Asa ca-mi doresc sa fiu Noe, ca sa te salvez si pe tine,
Si pe Dumnezeu de la un eventual potop.

M-ai sarutat de trei ori, o data cu buzele, o data cu mintea,
Apoi cu sufletul. Si s-a nascut o noua zi in univers.
Asa ca-mi doresc sa ma saruti cu tot corpul si toata fiinta,
Poate se va naste o viata de om in orizonturi.

Am auzit trei cuvinte mute si reci intr-un colt virtual
Si-a venit iarna, iar corzile pianului au inghetat.
Asa ca m-am gandit sa-ti compun o simfonie,
Poate te vei aseza si vei incerca s-o traduci matematic.

Voi scrie trei cicluri de romane prin care sa te pictez,
Toamna va fi verde, vom putea vedea, se vor naste vieti
Si pianele vor putea sa cante din nou in vara.
Poate anii ce vor veni vor fi precum un puf usor de puiut.

De-as uita (retard eminescian v.2.0)

De-as uita cum se iubeste,
M-as intoarce inapoi,
Sa sarut imparateste,
Amintiri dintr-un trifoi.

De-as uita cum e sa doara,
Chipu-ti dulce l-as visa,
Te-as privi agale-n seara,
Cum te duci din viata mea.

De-as uita ce-i viata asta,
Te-as chema sa vii la mine,
Sa-mi dai rasuflare casta,
Sa te pot iubi pe tine.

Anost

Anost mi-a fost sa merg alene
In parc sa te astept, la banca noastra,
Sub bolta razvratirilor obscene,
Nascute-n inima albastra.

Anost imi este sa alerg prin viata,
Cu zilnice si triviale ocupatii,
Ce-si striga numele banal in dimineata
Si-mi umplu timpul gol cu aberatii.

Anost imi e sa pierd atata timp,
Gustand cotidianul infernal,
Sa tropai surd ca un Sisif pe-Olimp,
Sa ma ingrop in martirism fenomenal.

Dar oare ce n-o fi anost,
In lumea asta innecata-n fals?
O clipa de iubire-n zi de post,
Doua margaritare ce danseaza vals?

Nu stiu sa spun, nu stiu sa simt acum,
Nici sa innot nu pot in fluviul pelin.
M-am cam pierdut in departari de scrum,
M-am scufundat in valuri de venin.