marți, 25 noiembrie 2008

Batranete si singuratate

Doar in cazul in care uiti, dar nu numai atunci, fiecare zi din viata are rolul de a-ti aminti ca momentele care se scurg chiar si acum, in timp ce scriu aceste cuvinte, au pretul lor, pe care-l platesti amarnic de cu dobanda in viitorul incert al sfarsitului de viata.
Ironia sortii este ca fiecare individ joaca un rol dezamagitor pt. o persoana din viata sa, urmand ca la randul lui, acest individ sa fie dezamagit la randul sau. Existam pt. ca viata vrea sa ne demonstreze cate ceva la fiecare, ceva din care teoretic, ar trebui sa invatam, iar in egala masura, pretul invataturii, consta in rolul nostru de a-i face pe altii sa inteleaga.

Cat de stupid... pana una alta aflam ca tot noi pe noi ne invatam ce inseamna sa evoluezi, raportand la infinit, generatie dupa generatie, oglinda dupa oglinzi, puse fata in fata pentru a reda o infinitate de planuri, asa cum exista o infinitate de ganduri, idei, orizonturi posibile sau fictive catre care ne intindem degetele...

Elfii nu au degete de intins, dar in negurile vremurilor risca sa invete sa regrete de la oameni.

Niciun comentariu: