In amintirea lui

Adu-mi aminte sa-ti cant in fiecare seara
Un imn marunt ce te nedreptateste,
Sa-mbin culorile iambic intr-o vara,
Sa pot sa cant un soare ce-asfinteste.

Adu-mi aminte sa veghez in noapte,
Cand mintea-mi umbla de nebuna printre stele,
Sa-ti construiesc un monument din soapte
Calde, reci, contraste-n sute de cismele.

Adu-mi aminte mai pe seara, sa-ti visez
Ca n-ai sa mori in sumbra vesnicie.
Vei dainui in fiecare vers pe care-asez
A timpului amprenta-n sihastrie.

Dezamagire

Cu ochii goi si suflet inghetat,
Privesc cum viata ma dezbraca
De tot ce mi-am dorit si-am asteptat,
De viitorul liber al trecutului incatusat,
Privesc la orizonturi cum amorul sacru se inneaca.

Nu as putea sa-ti spun de ce mi-e pieptul desfacut,
Iar trupu-mi mi se frange-n mii de dumicati,
Cu oasele ce-n agonii se rup si tes necunoscut,
Durandu-ma si chinuindu-ma-n trecut,
Plouand funingine si astrii blestemati.

Ma dori de fiecare data cand gresesti,
Ma faci sa mor incet, sau sa disper in agonie,
In noptile cand sentimente asupresti,
Cu lungi si imature vorbe parintesti,
Cu etichete sociale prinse-n seaca teorie.

Divergente de opinie

Murit-au muzele-n salvari albastrii
Si-au renascut din propria cenusa,
In rimele cazute-n praful de pe astrii,
Si-n ochi inexpresivi ca de papusa.

Departe-s astrii, ochii nu intrezaresc
Lumina rece in a timpului povara,
Ci fade umbre ce in valuri amortesc,
La orizonturile impletite in ocara.

Murit-au astrii-n prafuri selenare
Si-or sa renasca iar in praf de stele.
Mormantu-mi va-nflori ca floarea de cicoare,
Ca un sirag de diamante si margele.

Muzei mele

Cand noaptea-si tese panza de sperante
Si luna-si oglindeste chipul sau suav si rece
In dulce si subtila alianta
De-amor precar ce-n seculi se petrece,

Cand raze reci ti-alinta chipul tandru,
Ti-as impleti in vis iubire si miracol,
Sa poti zbura-n iluzii dulci de copilandru,
Sa-mi poti schimba acest amar spectacol.

De te-as avea, de m-ai avea in viata sau in moarte,
Doar un minut, doar un moment, doar un sarut,
Ca sa ma dori cu vorbe dulci, desarte,
Ca sa te pot avea intr-un destin pierdut,

Cerneala mi s-ar transforma in manastire,
Iar tocul nu mi s-ar usca de-atata dor
Si coala alba nu s-ar adanci-n dezamagire,
Iubire azi, uitare ieri, peren amor.

Tu, muza mea, tu, visul meu de dor si de cuvinte,
Ridica-mi mainile-nghetate de atata iarna aspra,
Reda-mi lumina ochilor pierduta-n a trecutului morminte,
Iubeste-ma, reda-mi, ridica-ma in inaltimea ta maiastra.

N-as sti vreodata vreun bun al meu sa ti-l sacrific
Pe-altarul tau atat de gol, tarziu si tare,
Nu pot decat amorul sa mi ti-l crucific,
In roua de ambrozie si-n surda binecuvantare.

Crengile vietii

by Kork & Arwen

Iarnă-am trăit,
Vară-am simţit,
Primăvară am sădit
Şi-n toamnă m-am dus.

Mijloc negru ce ma doare,
Timp havuz cu radacina,
Din lumina de la soare
Si-a tristetilor gradina.

Nu stiu sa ma uit in urma,
Totu-i doar perdea si umbre,
Ce originea mi-o curma,
In trecuturile sumbre.

N-as putea privi in fata,
Am uitat sa zbor spre cer.
de atat sublim in viata,
Ma innabus in eter.

Doar prezentu-i clar, cuminte,
Zugravit in iz de toamna,
Cadru aspru in cuvinte,
Ce-n petale ma condamna.

Departarea-i dulce-usoara
Ma imbie sa alerg
Peste toata aceasta toamna,
Tot amarul sa mi-l sterg.

O parte din mine

De-as putea, ti-as da din Rai un vers,
Sa-l porti cu tine-n univers,
Sa-l strangi la piept, apoi sa-l sorbi sublim,
In lumea asta plina de venin.

Ambrozie sa-ti fie-n timpuri de durere,
Si dulce simfonie-n noptile stinghere.
Incet s-auzi cum vantu-n chip de zana,
Te mangaie tinandu-te de mana.

Doar de-as putea sa-ti spun, sa-ti dau, sa-ti cer,
De toate si nimic din viitorul efemer.
Si ce n-as da sa-ti dau un zambet in singuratate,
In dimineti adanci si-n roua de eternitate.

Corespondenta lunii

by Sasha & Arwen

Cum ti-e viata?
Floare albastra
Cum ti-e moartea?
La fereastra
Viata manca chefuieste
Moartea din ochi nu slabeste
Viata rade, plange, doare,
Moartea asteapta la plecare,
Uita visele desarte,
Oglinda vietii e moartea.

Am scris in rime lungi, cuvinte mute
Si flori albastre cu arome de trecut.
Iubiri precare din apusuri rupte
Si lungi suspine-uscate de-un sarut.

Mai fabrici oare dulci himere
Din cantece si talcuri impletite?
Povesti cu diamante-n coliere,
La gura sobei de bunica povestite.