Desertul viselor

Si daca ti-as spune ca viata incepe dintr-o poveste?
Iar miracolele se nasc din imaginatia unui copil mare?
L-ai ucide cu mintea pe Blaga,
doar ca sa-mi dovedesti ca ma insel?

Daca maine, cand te asezi la birou,
ai vedea un spiridus lucrand la calculatorul tau,
ai cauta o explicatie logica a unui mit dulce si bun,
pentru a ma ancora intr-o realitate de care am fugit o viata?

Iar daca un psiholog de matematica,
ar dovedi ca iubirea nu exista,
ca zace intr-un clocot de substante si secretii,
ti-ai anula sufletul pentru a te dedica logicii?

Iubite, cand viata-mi dovedeste ca anii-s prea grei,
unicornii incep sa alerge si totul devine usor,
iar dragonii ma-nvata sa zbor si sa lupt pentru dragostea noastra.
N-as sti sa justific ce nu pot palpa, dar iti pot darui un vis.

Te rog, ramai  cu un fir de par pe taramul meu,
viseaza un ocean de liniste pe care plutesc sirene,
sau zboara deasupra castelelor incununate de basm.
N-as putea trai fara ele, de-acolo vin si-ntr-acolo ma indrept.

Nopti albe

Cand cetera se duce la culcare

Si noaptea-si culca glasul prin arome,

Te chem sa ma saruti cu buze-adormitoare

S-alungi a nebuniilor fantome.

Privirea-mi s-a uscat, iar pieptu-mi este rece,

Am si uitat sa mai respir in lume,

De-atatia oameni pregatiti sa plece

Din inima nebun-a mintilor postume.

Si-astept sa mor si eu, dar nu mai mor!

Astept s-apuna soarele acesta dureros,

Sau sa-mi rasara-n cale cu ochi plini de dor

Sa ma culeag-usor din doliul odios.

Tu sa ma ierti, iubite, c-am murit din nou,

Desi am spus ca n-o sa ma mai doara

De cate ori apar amoruri de panou.

Te rog sa ierti aceasta nebunie circulara.

Sunt unii care n-au decat iubire,

Traiesc, respir si mor doar pentru pasiune.

Se-ngroapa, jinduiesc doar o privire

Si mor cand nu mai bate vantul printre dune.

Tales of management

Thus darkness shows what days may hide behind some fake smiles, blended amongst icy veins inside dead minds or dead arms, that may often kill the last drop of humanity deeply burried inside the forgoten corner of one`s being, the useless, ilogical thing called life. Pulling oneself out of that darkness is a true victory above shallowness and boredom, above the triviality of being completely logical, objective, precise and calculated. Logics is a utopia without its ilogical side of the universe. Understanding both as what they are not is correct, but not healthy from a psi point of view. Evolution implies an optimism born from the very roots of common sense. Excessive ambition is the vulgar manifestation of frustration of not being able to find one`s own purpose, or victory above one`s own faults. There is no recipe or pattern to help one learn or understand how to overcome the barriers. Acceptance and forgivness may work, but are not essential. Maybe a deeper comprehension would bring out the desire result. Unfortunatelly, some are born blind, as they don`t want to see, deaf, as they don`t want to hear or mute, as they don`t want to talk. But this is a story for some other pages bottled and swimming between two waves of time.

Faithfully yours,
Lady Arwen