Te-ai gandit vreodata,
ganduri ceva mai consistente...
decat hartia creponata?
Ai contopit in tine,
iubiri, amar, venin, orgolii si uri,
sa simti pe limba veninul
unei grotesti picturi,
pe care-o vezi intr-o oglinda,
incepand de la tine insuti,
pana la ultima grinda
a celei mai neinsemnate fapturi?
Bufon al lumii proiectate
de tine, tot in tine,
te crezi tu oare
vreo Mafalda, galanta,
isteata si in stele cititoare,
ca sa ghicesti al omului soroc?
Dar deh... nu pot sa neg,
C-ador al eului intreg
ce-l regasesc in aroganta ta...
Cu timpul poate, am sa inteleg
acea proiectie pe care-o vezi
in tine doar, caci restul lumii
Ii pustiu de ea...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu