Minciuna alba

Iubirea-i o minciuna alba,
Care-ti promite ca-ti da viata,
Zambind cu buzele de cata,
Precum petalele de nalba.

Iubirea-ti spune ca e calda
Si-ti contureaza inceputuri,
Iti tese dulce-n asternuturi
Si viata-ntreaga ti-o innoada.

Apoi se face ca nu vede
Si uita des sa-ti povesteasca
Si uita sa te mantuiasca,
Atunci cand nu mai ai ce crede.

Iubirea-i o femeie sura,
Ce-si tese interesul tandru,
Cu flori de trandafir si leandru,
Sa-ti uite mintea de masura.

Dar fara ea si-a ei durere,
N-as sti sa spun ce-i aia rost,
N-as mai gasi un adapost,
Sa-mi scuz aceasta decadere.

Catrene subrede

Dulci minciuni si vorbe rele
Se tot plimba azi pe strada,
Mi-este greu sa cred in ele,
Sa-nteleg acea cireada.

Doar iubirea-i langa mine
Sa ma vindece de-ndata,
De minciuni sa m-aline,
Prin gandire calculata.

Sa-mi explice ca nu-i bine
Si nu-i logic sa ma doara
Niste glume misogine,
Sau uitarea acrisoara.

Tu, iubire mica, proasta,
Ce ma-ncanti cu o speranta
Si ma-mpungi cu dor in coasta
Si cu vise de faianta,

Ia mai du-te-n pragul serii,
Nu ma mai salva de soarte,
M-am uscat in toiul verii,
Toate gandurile-s moarte.

Atatea...

Atatea ganduri despre tine
Sunt greu de dus in noaptea alba
Si-i aspru sufletul in mine,
Cand lacrimile cad in salba.

Atatea doruri se-nconvoaie
In jurul inimilor moarte
Si-mbraca a tacerii straie,
Un doliu dulce, de departe.

Atatea vorbe nevorbite,
Durute doar la drum de seara
Si ganduri negre tainuite
Si buze reci ce ma doboara.

Atatea zile negre-n soare
Si-atatea soapte mute-n luna,
Nu vreau sa gust acea licoare!
Iubire dulce, noapte buna!

Silenzio Stampa

Am inteles acum ca am pierdut
Si ca ar trebui sa ma astern din nou la drum,
Cu o desaga veche si-o butelca de vin bun,
Asa ca am sa plec in viitor sau in trecut.

Am indraznit sa scot un ultim bun ramas,
Iubirilor sfasietoare din prezent,
Sa ma transform in munte transparent
Si sa-mi transform amorul in al logicii popas.

Aleg sa mor, iar om sa nu mai fiu vreodata,
Aleg un animal sa-mi creioneze timpul
In care stau si-astept verdictul
Zeitelor ce-mi guverneaza viata colorata.

Probabil, cand durerea imi va fi prea mare,
Am sa mai scriu si-am sa mai spun cuvinte,
Rugate in genunchi pe la morminte,
Sau implorate catre providenta creatoare.

Acum inca mai sper ca viata nu ma paraseste,
Ca va-nvata cum se hraneste o femeie
Si-mi va culege stele mov din curcubee,
Sa-mi dea in dar o inima ce ma iubeste.

Pietre pretioase

Marea mea albastra, ca un topaz de lacrimi,
Ce naste diamante iluzorii din talazuri albe,
Si inima-mi strivesti cu-a tale sloiuri calde,
Am obosit, iar sufletul ma doare de atatea patimi!

Gondola mea, ce-n departari de liniste ma porti,
Cu margini albe, moi, catifelate cu iubire
Curgand venetian sub poduri curbe de safire,
Mi-e frig acum, in jur e ger, iar ingerii sunt morti.

Parfumul meu cu-aroma de iubire de copil,
O sticla fara fund din tine-as vrea sa am pe noptiera,
In vietile ce vor sa vina sa te pun pe etajera,
Sa te invat sa te evapori lent in mine si-n universul pueril.

Ceruri gri

Nu vad decat de la jumate-n sus,
In cerurile gri de-atatia nori si lacrimi,
Poate un strop de-oranj pe la apus,
Putin cam depresiv, putin cam descompus,
Cladit din nopti pustii si patimi.

Atat de greu mi-aluneca penita pe hartie,
Pana si ea ar vrea sa moara de atata ploaie,
Pe aripile pasarilor desenate-n colivie,
Pe teancuri de papirus scrise-n nebunie,
Psihoza amorezilor secreti ce ne despoaie.

Cernelurile-mi seaca resturile mucede de viata,
Ce mi-au ramas in palme cand au decolat cocorii,
Un zambet trist desprins din raset de paiata,
Un obicei ce-mi staruie in prag de dimineata,
Intiparit in ridurile fruntilor, printre memorii.

Te rog sa vii, mi-e teama c-am sa mor de dor,
Nu stiu sa fiu ce sunt cand nu esti langa mine.
Te rog trimite-mi un sarut cu porumbelul calator,
Un vers sa pot transcrie pe buzele ce mor
De-a ta durere si de inima-mi din tine.