Desi mi-ai spus, iti spun din nou,
Caci zorii fiecarei zile
Imi par abrupte si senile
Si-ucid iubirile-n amar ecou.
Imping de coarne-apoi ma-ntorc si trag,
Fara sa stiu ca dupa norii suri,
Ce-si ploua lacrimi in masuri,
Doar soare e, sau poate dor pribeag.
O brazda-n sus cu urmele unei iubiri,
O brazda-n jos cu sange cald,
Cu picuri de sudori pe fald
Si zdrente-n straie de dezamagiri.
Eu sper sa ploua maine pe mosie,
Sa ude glia asta cu putin amor
Si sa sfarame stancile care ma dor,
Da-i Doamne lui, da-mi Doamne mie!
