Anomalii

Doua migdale-amare-ai spus, stapane?
Aroma sa le simt in zori de primavara,
Cu raze calde-aruncate-n lanuri de secara
Si umbre de salvari albastri de cadane.

Si doua mure-mi daruiesti in prag de noapte?
Ca doua lacuri mari de vesnicie,
Sapate-adanc in munti de sihastrie,
Sinistre aventuri rostite-n soapte.

Ah, fantomele pe care le saruti, stapane,
Sunt amintiri perene in a timpului rutina,
Ce dantuiesc pe-un corp de balerina,
Iluziile lungi si dulci sa le farame.

O muza mi-a soptit sa te seduc diseara,
Alta mi-a spus sa zbor departe-n vant,
Sa ard, sa fug, sa reneg lent un legamant,
Sa poposesc pe tocul vechi uitat in calimara.

Catusele de mi le prinzi de-ncheietura,
Suprimi si nasti tagada si dorinta,
Implori toti zeii in a ta credinta,
Sa-ti faca-n dar a inimii armura.

Mimozele nu-mi plac deloc, stapane,
Dar ai putea ca sa ma dori in dor de seara,
Sa poposesti mai des in calimara,
Cu gusturi dulci de mure si alune.

Sarutul tau, in schimb, i-al meu pe viata,
Iar inapoi sa-l ceri nu-ti este-ngaduit,
El arde-acum pe buze ca un foc mocnit,
Pe buzele cadanei ca un sloi de gheata.

Sa te seduc? Nu pot. Sa ma seduci? Nu stii.
Sa te-mpletesc cu-al meu destin stingher?
Te-ai face scrum prea repede-n eter,
Contur incert de zambet de copii!

Rapsodia fugii

by Kork & Arwen

Când pun soarele în praştie,
Zboară chiciura de vrăbii,
De pe-a drumului copastie,
Înspre abur de corăbii.

Nourii, de frig se-adună,
Nelăsându-şi nici un fulger
Să se uite după lună,
Cum o fur-acum un înger.

Scurt e timpul, şi e rece,
Sticlă-i aerul pe piele,
În ciulini şi prin nuiele,
Ne-om întrece.

Si cand torci cu fire rupte
In apusuri visatoare,
Ploaia vine sa-si sarute
Patima cuceritoare.

Un paianjen doarme-n trestii,
Fara sa se-ngrijoreze
Care-anume dintre bestii
panza o sai-o-ntremeze?

Toamna, fugi ca vine iarna
Peste dealurile coapte,
Sa se-asterne-n toata larma
Cu Craciun in miez de noapte.

Muzei mele

M-am tot cernut in ploaie de durere si ispite
Si te-am tot alungat pe drumuri lungi si-obscure.
Si m-as tot ninge-n asternuturi adormite
De-as sti ca m-ai dori in patimi imature.

Te scurge-n rauri, vino, canta-ti calimara-n minte
Si nu-ti lua zborul inca, mai ramai in flori de tus,
Ca sa te darui unui vis in forma de cuvinte,
Sau unui copilandru-ascuns in ursuleti de plus.

De m-ati pierdut in stanca timpului trecut de-o viata,
Iar drumul inapoi n-oi mai gasi vreodata-n veci,
Avea-ve-ti versul sur si dulce-n lacrima de gheata,
Precum un felinar ce palpaie pe drumuri si poteci.

Sa nu ma dati prea ieftin, in piete la taraba
Si nu ma dati oricui, ca sa ma urce-n stele.
Pastrati-ma in inimi si-n minti ca pe-o podoaba,
Un mic graunte-n univers de peruzele.

Am sa ma darui tie, zeu nebun, in fiecare clipa
Caci ma ridici si ma cobori, cu aripi mari, perene,
Imi arzi grumazul si fiinta-n pripa,
Cu aprige iubiri, cu soapte si trairi eterne.

De n-ai fi tu, de parte muiereasca sau ca mandru domn,
N-as sti ce sunt, n-ai sti ce-ti cant,
As scrie mut si-as misuna in ranced somn,
Mi-as ingropa idilele si vorba-n funduri de pamant.

Iti multumesc ca ma iubesti, urasti, alungi, ma-ntorci,
Ca pe fuiorul ce bunica-l manuia-n trecuturi de copil,
Iti multumesc ca-adanc in nopti cuvinte lungi imi storci,
Ca sa te pot iubi in versuri lungi de batranel senil.

Toamna cruda

Si inca n-am murit de foamea de a te avea
In curcubee de culori si-n ploaie de parfum,
Ca pasarea ce nu va mai renaste-n scrum,
De-atata teama prinsa-n saci de catifea.

Imprastie-mi covoare ruginii de frunze ude
Ca sa-nteleg bataia vantului cu iz de mare,
Sa pot sa te respir in fiecare floare
Care-a murit jilav in atmosfere crude.

De-ai vrea, eu te-as urma in cripta cenusie,
Cu aripile stranse si satule de banal,
Murind incet, cu calm, aproape masinal
Si-n ganduri lungi, albastre scrise-n vesnicie.

Promit

De ce alergi intre detalii ieftine si dulci,
Cu lacrimi false si-amagiri in coji de nuci?
De ce ma dori cand ma arunci in sus spre cer,
Agale, asteptand miresme din eter?

Am sa te fac sa plangi cu lacrimi mute
De-atatea vise, cararui si vieti pierdute.
Dureri si amintiri lasate-n albe lacrimi
De-atatea nopti de agonie si de patimi.

Am sa te chinui ca pe un Sisif minuscul
Cu stropi de suflet ce se mistuie-n crepuscul,
Am sa te-ntorc din drumuri, din eternitate,
Cu-albastre sentimente frematate-n soapte.

N-am sa te las sa mori fara sa mor si eu,
Dar nici sa vietuiesti in vicii de ateu
N-am sa-ti permit.
Caci soapte ce-ai primit,
Sunt inimi ce-am iubit.
Acum ca ai plecat
Tinandu-mi sufletul cel sfartecat,
Deschis spre univers,
Si sters de-al vietii mers.
Caci timpul nu-i peren,
Ci doar ca un refren,
Pe care-l tot repeti,
Cand dragostea-o-nveti.

Obssessive Possession

Drive me, with your gifted heart,
Lead my brutish instincts,
where the moon rises above the wordly riot.
Caress my multiple pains
with venom whispers caught in shades,
so I can reach into the world`s exigency.

Answer me when I am talking to you.
Why are you blind, what made you deaf to me?
Why can`t you smell my screams?
My own poison spreads, killing myself.
In this way I`ll take you with me,
so you won`t belong to anyone but me!

Depresie

Pe strada ninge-n toamna timpurie
Si rosu crud se-asterne peste sentimente,
In dulce cant si-amara sihastrie
Si aprige dureri de spasme violente.

Tentatii dulci se scurg din felinare,
Lasciv privind in tolba mea saraca
De sentimente ce-n trecut crucificate,
S-au stins precar in noaptea ce ma-mbraca.

Trecut stingher ce-mi suieri dulce-amar,
Intoarce-te si schimbat-ti trena cenusie
In nopti albastre fara de cosmar,
Lumina dulce-n neagra vesnicie.

Trecut acoperit

Tu stii de cate ori ma dori in fiecare clipa?
Nu stii! De-ai sti, nu alunga durerea-n pripa,
Desi cunosti ca ma hranesc din agonii
Atunci cand ma transformi in aprige stihii.

...As vrea sa-ti dau, sau nu ti-as da deloc
Suras sau raza de durere si noroc.
Cand intri calm far` de tagada si pacat
In sufletul meu muced, curcubeu stricat.

Ti-e frica? Mie nu. Si tare-as vrea,
Sa te-mpletesc pe-o acadea
De ganduri mute si cuvinte stravezii,
O acadea de vise pentru doi copii.