Peretii mi se scurg in cap usor,
de parc-ar vrea sa uit de tine,
de parca mi-e sortit sa mor in mine,
de ranile razboaielor care ma dor.
Nimic din ce mi-e drag nu mai conteaza
si talpile mi-aluneca in moarte,
iubiri amare pier in mari, departe
de tot. Si viata inceteaza.
Nici norii nu mai zboara azi in vis,
iar ingerii se prabusesc in gol mereu.
Acum is doar un suflet de ateu,
ce-asteapta sa se stinga in abis.
