by Kork & Arwen
Ce răcoroasă-mprăştiere, ce taninos dezastru,
A mia oară, în mii de clipe mă întind,
Să picur rouă, neted şi sihastru.
De cupa-ţi rece mă desprind.
Mă guşti şi-ţi spun de lumea-ntreagă,
De vieţi trăite-n vis, cu har,
Şi sub privirea-ţi, cu arome pline,
Cobor şi mă ridic, în dar.
Pro-Cabernet
In samburi aromati de mure,
mi te inchizi in gusturi fine
si-apoi desfaci in picuri dure
istorii vechi din lente rime.
De cai si cavaleri ce-odata,
cu numele si-onoarea lor,
au aparat imparatia cufundata
in bezna deziluziilor.
Mai sorb din cupa amaruie-seaca,
privind far` de speranta-n vis
la ore ce in timp se-mpaca
in valuri seci de paradis.
Din umbre Cezari mi se-arata,
purtandu-si sclavii gali in urma,
intrand in Roma re-nviata
de vin in valuri peste plebea-turma.
Ridic doar ochii din cristaluri,
ca sa zaresc pe margini dure,
un strugure si ganduri tulburi,
ce mintile vor ca sa-ti fure.
Sa nu mai vezi dragonul care,
pierdut departe in trecuturi,
si-a innecat a lui onoare-n
contemporane imprumuturi.
Mai sorb si sorb din nou din paharul plin,
caci doar prezentul il zaresc in fata.
Pana si Bahus se trezeste in venin,
In crudul adevar al prezentului-paiata.
