Blesteme dacice - 2003-02-03

In umbra de racnet si vis de urzica,
Sa-ti piara si cheful din "cea" de furnica,
Sa-ti cearna durere in pori si-n stomac,
Sa-ti franga mandria de tap impanat.
Sa-ti umple cu sila si tina simtirea,
Sa-ti piara, infranga-ti pornirea
Cu val de noroi,
Cu ochii ce mucezi,
umpluti de puroi,
se-ntind plini de sange si zac in nestire...
Sa-ti rupa ciulinii retina si scoarta,
sa-ti strice strigoii si rostul si viata,
sa-ti roada ficatii, sa-ti toarne venin,
cu zeama de fiere si suc de suspin.
Sa-ti muste si lupii plamanii stricati
de-atatea cuvinte si rai dumicati,
sa-ti sfasie pielea si-apoi sa-ti presare,
pirita si sulf, rugina si sare.
Sa-ti rumege lesul pamantul jilav,
ce putred se-ntoarce ca starvul trandav
ce vorbe arunca
prin negre gingii
si farmece acre
azvarle-n stihii.

Amoruri populare

Dulce ti-e iubirea, bade,
Si mai dulce ti-e sarutul,
Care peste solduri cade,
Ca sa-mi vindece durutul.

Ce fierbinte ti-este palma,
Care peste nuri se plimba,
Napustind pofte de-a valma
Si iubiri care se schimba.

Cea mai dulce ti-e dorinta
Si mai rara decat raiul,
Patima ca o sentinta,
Dulce chin ce zgudui plaiul!

Fabula indoielilor

Intr-o toamna insorita,

Pe o margine de drum,

Stau la barfa mesterita,

Peste trei gramezi de scrum,

Doua buburuze hoate,

La un colt de casa noua,

Clevetind ca doua cate,

Printre picaturi de roua.

Caci centaurul cel falnic

Ar fi luat o scurtatura,

Pe un drum atat e jalnic

Si-a iesit o-ncurcatura!

Cum ca doamna din harem,

Nu mai este prima doamna,

Varsta ei, ca un blestem,

Luandu-i laurii din toamna.

Si, saraca, lesinase,

De iubire si durere,

In momentul cand aflase,

Cat fusese de muiere,

Pentru ca inlacrimase,

Bietul, falnicul arcas,

Fruntea i-o ingandurase,

Inutil si mintenas.

Si-uite-asa centaurul

A fugit din calea doamnei,

Parasind tezaurul,

Peste trupul copt al toamnei.

Doamnelor cu indoiala,

Pus-adanc in sfat de seara,

Ignoranta nu omoara,

Ci-ndulceste viat-amara.

Iar cand nu aveti raspunsuri,

Sau ravase de iubire,

Nu mai coaceti dedesubturi,

Ca-i mai bine-n amagire.

Unde

Unde-ti este buza fina
Sa-mi sarute gandul aspru,
Intr-o zi fara lumina,
Asternuta pe dezastru?

Unde-ti este mana moale,
Sa ma mangaie in noapte,
Impletind soapte domoale,
Peste rodiile coapte?

Unde esti acum, credinta,
Cand pierzania mi-e sora
Si ma trece-n nefiinta
Catre veacuri ce implora?

Unde esti acum, iubire,
Ce m-aduni de pe coclauri
Ganduri sure si-amagire,
Din trecutul de-adineaori?

Toamna de dor

Dac-ai vrut sa-mi curmi vointa,
Pentru a-ti topi in mine,
Lacrimile cristaline,
Ce-ti cutremura credinta,

N-am stiut. Dar ma cam doare
Cand privesc surasul rece,
Cand privirea iti petrece,
Alta dama calatoare.

Ochii tai cunosc uitarea,
Nu mai stiu sa ma patrunda,
Nu mai sunt pe-aceeasi unda,
Nici nu-ti mai aud chemarea.

Sper ca peste patru veacuri,
Sa te muste iarasi dorul,
Ca sa-ti regasesti odorul,
Sa-ti ascunzi iubirea-n leacuri.

Rugaciune de seara

Noapte buna, da-mi o luna
Ca sa-mi impletesc cununa
Din saruturile calde
Si din mainile lui dalbe.

Noapte buna, da-mi un veac
Ca sa-mi fac un strai din sac,
Sa ma-ngrop in manastire
Si sa uit a mea iubire.

Noapte buna, da-mi uitarea
Ca sa pot sa-ngrop durerea,
Noapte sacra, da-mi iubirea
Ca sa pot sa-mi mantui firea.

Noapte sacra, da-mi amorul
Noapte buna, adu-mi dorul,
Noapte sfanta, lasa-mi omul,
Noapte moarta, uita-mi somnul!

Oda inimelor moarte

Lumina ce se stinge-ncet in noapte,
Isi curma lin efectul vizual,
Lasand in urma un miros banal
Sau vuiet lin cules din roua de pe soapte,

Lumina ce-a murit plangand in hohot,
Fara sa invete sa respire,
S-a sufocat incet in ale vietii fire,
S-a scurs incet prin ploaie ca un ropot.

Acum in calimara e doar liniste si viscol
Pe marea neagra ce-a crescut din sare,
Din nopti cladite in credinta si rabdare,
S-a prabusit in valuri de ridicol.

Iar cerul clar din sticla neagra straluceste
Si-i oglindeste ochii morti intr-o splendoare
Rostogolita-ntr-o furtuna de insingurare
Si-i oglindeste luna moarta care nu mai asfinteste.

Curand vor creste fulgi si colti de gheata
Dintr-un cadavru care a uitat iubirea,
Din solduri mladii ce-ti intorc privirea,
Din lacrime si zambet de paiata.