Cand cetera se duce la culcare
Si noaptea-si culca glasul prin arome,
Te chem sa ma saruti cu buze-adormitoare
S-alungi a nebuniilor fantome.
Privirea-mi s-a uscat, iar pieptu-mi este rece,
Am si uitat sa mai respir in lume,
De-atatia oameni pregatiti sa plece
Din inima nebun-a mintilor postume.
Si-astept sa mor si eu, dar nu mai mor!
Astept s-apuna soarele acesta dureros,
Sau sa-mi rasara-n cale cu ochi plini de dor
Sa ma culeag-usor din doliul odios.
Tu sa ma ierti, iubite, c-am murit din nou,
Desi am spus ca n-o sa ma mai doara
De cate ori apar amoruri de panou.
Te rog sa ierti aceasta nebunie circulara.
Sunt unii care n-au decat iubire,
Traiesc, respir si mor doar pentru pasiune.
Se-ngroapa, jinduiesc doar o privire
Si mor cand nu mai bate vantul printre dune.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu