Lumina ce se stinge-ncet in noapte,
Isi curma lin efectul vizual,
Lasand in urma un miros banal
Sau vuiet lin cules din roua de pe soapte,
Lumina ce-a murit plangand in hohot,
Fara sa invete sa respire,
S-a sufocat incet in ale vietii fire,
S-a scurs incet prin ploaie ca un ropot.
Acum in calimara e doar liniste si viscol
Pe marea neagra ce-a crescut din sare,
Din nopti cladite in credinta si rabdare,
S-a prabusit in valuri de ridicol.
Iar cerul clar din sticla neagra straluceste
Si-i oglindeste ochii morti intr-o splendoare
Rostogolita-ntr-o furtuna de insingurare
Si-i oglindeste luna moarta care nu mai asfinteste.
Curand vor creste fulgi si colti de gheata
Dintr-un cadavru care a uitat iubirea,
Din solduri mladii ce-ti intorc privirea,
Din lacrime si zambet de paiata.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu