Si inca n-am murit de foamea de a te avea
In curcubee de culori si-n ploaie de parfum,
Ca pasarea ce nu va mai renaste-n scrum,
De-atata teama prinsa-n saci de catifea.
Imprastie-mi covoare ruginii de frunze ude
Ca sa-nteleg bataia vantului cu iz de mare,
Sa pot sa te respir in fiecare floare
Care-a murit jilav in atmosfere crude.
De-ai vrea, eu te-as urma in cripta cenusie,
Cu aripile stranse si satule de banal,
Murind incet, cu calm, aproape masinal
Si-n ganduri lungi, albastre scrise-n vesnicie.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu