Vibratii

Miroase-a rosu putred in camara,
A visine si toamna timpurie
Care-a venit asa, ca intr-o doara
Cu-arome lungi de prefacatorie.

Te uiti in dreapta si observi o simfonie,
Ce-ti face ochiul sa auda-n ode
Petale si stamine prinse in alegorie
De vorbe dulci si-arhitectura de pagode.

Si am sa-ti cad pe piele precum razele de soare
Fara sa simti de ce, sau sa-ntelegi de unde.
Ai sa mirosi vedenii si-ai sa vezi cu-nfrigurare
Amare siluete tremurande.

N-ai inteles nimic si niciodata n-ai vibrat
La sunete si nuante-n ochii verii.
Si nici n-ai sa-ntelegi obrazu-mpurpurat
De lungi extreme in crepusculul caderii.

Nu stii sa zbori, nici aripi n-ai avut vreodata
Sa stii ce gust sa simti in libertate.
Sa te hranesti din panica abandonata
In putrede morminte de invidii condensate.

Nu vei gasi vreo ratiune in extreme dulci
Si nici vibratii in deseuri de finante.
Nici n-ai sa stii sa vezi mai mult, decat un balci
Din fiare vechi si goluri de sperante.

Hai fugi, alearga catre orizont de suprafata
Si prinde-ti gandurile-n scurgeri de lumesc.
Te roaga in zadar de scopuri mici, paiata!
Si-uita de taramul selenar cu ingeri ce-nfloresc.

Am sa raman aici, calare pe-o sperant-albastra,
Nascut-amar si-obscur din mortaciuni si crini.
Cu ochi senini si flori de gheata la fereastra
Si farmec fad, si-arome de trecut senil.