As vrea sa pleci, fara sa uiti ca ai uitat de mine
Si-as vrea sa stii tot ce-ai stiut ca de uitare tine.
Privesti trecutul, parca n-ai fi inteles atunci,
Ca din iubire cresc si-nmuguresc doar ape-adanci.
Iti place valul lin sau tumultos, de suprafata,
Ce trece repede prin a ta viata, fara de povata,
Te-ncanta doar seninul ce-i facil sau lesne de-nteles,
Alergi, te-ascunzi, omiti, eviti si renegi al meu vers.
De ce te temi si te ascunzi de adevarurile crunte,
Rostite lin, cu soapte putrezite din morminte,
Pe care vantul suierat ti le-a facut cadou de timpuriu
Sa-ti dea un sfat dulceag de viitorul plumburiu?
Ti-e mierea dulce acum amara, iar vorba ti-e ocara,
Te-mpotrivesti sa vezi ce clar iti sade-n verde crud de primavara.
Te dor si nervii, iti sunt uzi si-ntinsi in calimara,
Caci viata nu e tot ce-ti place, sau ce-ai vrea tu intr-o doara.
Ce bine-mi pare! Ce mult ma bucur c-ai descoperit esente!
Credeai c-ai sa seduci normalul vietii cu demente
De dimineti uitate neglijent in rest de Cabernet,
Credeai c-ai sa ma pacalesti lasandu-ti fracul amanet?
Acum alearga catre zarile ce muced le-ai tot zugravit,
Iar peste ani de scoarte, mucegaiuri, dame ce te-au preaslavit,
Sa nu te-ntorci, sa nu alergi si sa nu plangi cu suflet istovit
Sa nu doresti trecutul cald si bland, de silueta ta sinistra vaduvit.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu