De-as putea, ti-as da din Rai un vers,
Sa-l porti cu tine-n univers,
Sa-l strangi la piept, apoi sa-l sorbi sublim,
In lumea asta plina de venin.
Ambrozie sa-ti fie-n timpuri de durere,
Si dulce simfonie-n noptile stinghere.
Incet s-auzi cum vantu-n chip de zana,
Te mangaie tinandu-te de mana.
Doar de-as putea sa-ti spun, sa-ti dau, sa-ti cer,
De toate si nimic din viitorul efemer.
Si ce n-as da sa-ti dau un zambet in singuratate,
In dimineti adanci si-n roua de eternitate.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu