Cand noaptea-si tese panza de sperante
Si luna-si oglindeste chipul sau suav si rece
In dulce si subtila alianta
De-amor precar ce-n seculi se petrece,
Cand raze reci ti-alinta chipul tandru,
Ti-as impleti in vis iubire si miracol,
Sa poti zbura-n iluzii dulci de copilandru,
Sa-mi poti schimba acest amar spectacol.
De te-as avea, de m-ai avea in viata sau in moarte,
Doar un minut, doar un moment, doar un sarut,
Ca sa ma dori cu vorbe dulci, desarte,
Ca sa te pot avea intr-un destin pierdut,
Cerneala mi s-ar transforma in manastire,
Iar tocul nu mi s-ar usca de-atata dor
Si coala alba nu s-ar adanci-n dezamagire,
Iubire azi, uitare ieri, peren amor.
Tu, muza mea, tu, visul meu de dor si de cuvinte,
Ridica-mi mainile-nghetate de atata iarna aspra,
Reda-mi lumina ochilor pierduta-n a trecutului morminte,
Iubeste-ma, reda-mi, ridica-ma in inaltimea ta maiastra.
N-as sti vreodata vreun bun al meu sa ti-l sacrific
Pe-altarul tau atat de gol, tarziu si tare,
Nu pot decat amorul sa mi ti-l crucific,
In roua de ambrozie si-n surda binecuvantare.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu