Cu ochii goi si suflet inghetat,
Privesc cum viata ma dezbraca
De tot ce mi-am dorit si-am asteptat,
De viitorul liber al trecutului incatusat,
Privesc la orizonturi cum amorul sacru se inneaca.
Nu as putea sa-ti spun de ce mi-e pieptul desfacut,
Iar trupu-mi mi se frange-n mii de dumicati,
Cu oasele ce-n agonii se rup si tes necunoscut,
Durandu-ma si chinuindu-ma-n trecut,
Plouand funingine si astrii blestemati.
Ma dori de fiecare data cand gresesti,
Ma faci sa mor incet, sau sa disper in agonie,
In noptile cand sentimente asupresti,
Cu lungi si imature vorbe parintesti,
Cu etichete sociale prinse-n seaca teorie.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu