Au cazut de dimineata,
Peste ganduri mucede,
Lacrimile reci din ceata
Cu catuse rancede.
Si copacii se apleaca
Sub povara gandului,
Ca trecutul se imbraca
In straiul absurdului.
Gandurile vin precare,
Cu iubiri de-o noapte,
Fara pic de alinare,
Fara miere-n soapte.
Noptile mi-aduc pieirea
Inimii si-a dragostei,
Nascocind doar amintirea
Unei lumi ridicole.
Soartele isi tes in taina
Intrigile-n zambete,
Ca s-aduca la lumina
Adevar in plansete.
Numai inima mea, proasta!
Grinzile le spanzura,
Ca s-a catarat pe creasta
Celor care cenzura.
Iar acum tot galopeaza,
In catrene subrede,
Tropaind pe antifraza,
Lungi cuvinte umede.
Ceturile te ingroapa,
Menestrel de plansete!
Iar poverile-ti inneaca,
Lacrimile-n rasete.
La final doar nebunia
Te salveaza-n bocete.
Daruindu-ti simfonia
Unei vieti in lacrime.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu