Nu am stiut nicand ca sa implor,
Iar zeii buni s-au ingrijit de mine,
Si drept rasplata renascuta din rusine
Mi-au dat aceasta inima de cascador.
In raze reci m-arunc fara sa-mi pese,
De-a dura ma pot da pentru oricine,
Prin foc si para-as trece pentru lume,
Prin taine-obscure sau prin nobile excese.
De vrei sa razi, sau sa zambesti pentru o clipa,
Ai nimerit la negustorul potrivit!
Asterne-ti pe taraba suflul obosit,
Ca de umor si zambete sa ne-mbatam in pripa.
Si n-am stiut sa lupt decat cu altii-n viata,
Am invatat doar sa respir iluzii,
Sa le transform in droguri si perfuzii,
Ce-n visuri puerile, efemere se agata.
Azi in genunchi iti cad, Stapane,
M-ai invatat cum sa implor spre ceruri,
Sa plang si sa-mi doresc amoruri,
Sa-ti darui inima, sa jindui pasiune.
Dar nu uita, ca de iubit in viata asta mare,
Nu vei iubi vanatul sagetat, ci fiara libera de zale.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu