Darkness Falls

Am cautat in 7 luni si zeci de stele
Rug de dorinta si magic-armonie,
Si am secat cu ura sute de cismele
Ca sa gasesc un mic crampei de bucurie;
Strigand a disperare si pustiu amarnic,
Probabil c-am sa mai plutesc pe-aceasta lume,
In leagane de-otrava si in balci sarcastic,
Dar n-am sa aflu cantul dulce-al vechiului tau nume.
Mi-e duhul ars, pustiu si plin de tina,
Iar ochii nu-mi mai vad decat venin,
Nu stiu de mor sau umblu fara tihna
In lumea asta mare, plina de suspin.
Mi-e teama dar, sa te mai gust o data,
Mi-e teama c-ai sa mori de-otrava grea si mare.
De-ai sti ce-a fost, de-ai sti vreodata,
De-ai sti amarul meu, durerea. Chemare:
A mortii, fara chibzuinta,
A uriciunii si eternei asteptari,
A goliciunii si a lipsei de vointa
De-a auzi inert, grotesc, perenele chemari.
Mi-e noaptea sora de tagada si pacat,
Iar luna-mi frange aripi negre-n zbor marcat
De umilintele lumesti de peste ziua sura,
De proprii demoni si de lipsa de masura.
Dragonii mei imi sunt straini, departe,
Iar fata ce-oglindeste-a ta privire clara
E hada-dulce-amarui-sihastra,
E scarba-mila-sila in lanul de secara.
Ce vrei, de fapt, chiar de la Moartea insasi?
Vrei zilele sa ti le curmi fara de judecata?
Ai plange milione de petunii. Sa-si
Faca zeii mila-sila-amar de tina-mi ne-mpacata.
Dar te iubesc etern de la distanta,
Din neagra mea mocirla,
Din fundul ros de iad, dar plin de rezonanta.
Chemarile-ti sunt mana,
Iar chipu-ti mi-e dojana,
Rusine mi-e, caci sunt strigoi,
Departe-adanc inchis
De-al vietii clar suvoi,
In pivnite de taina.