joi, 9 iulie 2015

Psalm nocturn

Spune-mi o poveste din cantec de copil,
Cea din care tu nu crezi ca va sa fie.
Fara intrigi si fara final penibil,
Un viitor perfect precum o simfonie.

Si crezi in el! Si astazi, si de maine,
Si in fiecare clipa a zilelor gandite-n tine.
Un basm la gura sobei cu un vin si-o paine,
Care-a-nceput ieri seara si se termina in mine.

Sunt vesnica si n-am sa mor in veacul sur,
N-am sa te las sa pleci din viata asta singur,
De-ar fi dureri si foc si ciuma sa indur,
Cu toata vesnicia am sa te inconjur.

Si fiecare vers al meu, la bine si la greu,
Iti va fi soare sau un vis frumos in ceata.
O rugaciune-n mintea-ti de ateu,
O raza de speranta-n fiecare dimineata.

Spune-mi tu acum ca vrei sa crezi si e de-ajuns.
Credinta in povestea inocentelor pierdute,
Speranta-n viitorul de dureri strapuns,
Atunci cand dragostea revine pe redute.

Nimic si nimeni n-o sa te doboare-n maluri,
Desi vom obosi din cand in cand, numai putin.
Iar viata cand ne-ngroapa in banale idealuri
Pierdute in cotidiene pline de venin,

Vei fi aici, voi fi oriunde vei voi sa fiu,
Sa-ti spun ca peste o rutina sura
Si peste marea asta acra de pustiu,
Te voi iubi ca un copil, speranta pura!

Un comentariu:

Anonim spunea...

De zile-ntregi nu imi gasesc cuvinte
Si ganduri negre mi se-amesteca in minte,
De as putea sa pier si-asa sa sterg a ta durere
Neantului m-as da, as disparea-n Tacere.

As vrea sa-ti picur peste suflet praf de stele
Dar tot ce am in ochi acum sunt lacrimile grele.
Am reusit cu-a mea mandrie si orbire,
Cu ego sa-ti inec a ochilor sclipire.

Si zambetul ti-am ars ca un nemernic
Cu nepasarea sinelui nevrednic,
Acum regret si voi plati pe veci
Pedeapsa grea, sa te privesc cum pleci.