Mi-e fara soare-n par si in simtire,
Strain si-albastru-verde duh in devenire.
Respir caldut-racoare-n lampa de arama,
Si-admir cadanele-n salvari ce se destrama.
Privesc haremul cum mi-apasa scoarta,
In dansuri moi sau tari, mustind a viata.
Imi chinui cugetul ca sa-nteleg menirea
Acelora ce-mi macina si usca firea.
Seraiul mi-e-n emotii smaraldii-albastre,
Si ninge timpul peste lampile sihastre,
Ce-mi multumesc cu duhuri albicioase
In versuri sure si in rime de pucioase
Ca le-am tot stors destinul crud din vene
Ca sa-mi hranesc dorintele perene
Cu samburi dulci de amagiri si lacrimi,
Palate-nalte de dureri si patimi.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu