Iubirea in grade de comparatie

Fluida esti, ori tulbure, ori clara,
Mai rece sau mai calda uneori,
Putin sarata sau mai dulce cand cobori
Sa-mi macini tusul vechi din calimara.

Putin catifelata, sau mai verde decat iarba
Privirea-ti este cand aluneci printre ganduri,
Mai repede-ti alearga inima-ntre randuri
Cand vrei sa fugi de dragostea mea oarba.

Mai acra-i viata si mai sura
Decat veninul ce te-ucide in trei clipe,
Si n-am sa simt sarutul mortii-ntre aripe,
Eternitatea mi-o traesc iubind fara masura.

Lectia neputintei

Se lasa seara-n vaile iubirii
Nimic nu vad de apele sarate,
Se lasa seara-n dormitorul fericirii
Si nu adorm in prispa, pe-nserate.

Am zabovit acum vreo doua veacuri
Pe-o insula-mpletita din comori,
Zarindu-te agale printre lacuri
De catifea, plutind alene printre nori.

Am discutat cu un sultan stravechi
Sa mut doi munti si patru ape cristaline
Si le-am mutat cu soapta-ti in urechi,
Si cerul rasturnat-am in privirile-ti senine,

Un rau frumos ai fost,in drumul tau.
Nu te-am oprit, n-ai zabovit decat o clipa
Atunci cand, dragul meu, erai doar un parau
Cu suflet cald ce-amorul infiripa,

Asa-i de mult de-atunci si pana acum,
Nu stiu dac-am murit sau vie nu-s.
Doar vantul bate pe acest pian antum
Iar muzica nu-i muzica-n apus.

Iar mainile de-mi misc usor pe clape,
Nu am cerneala sa-ti mai cant din soare,
Iar ingerii nu vor sa ma mai scape
De prin aceste hauri pline de ninsoare.

Iar rostul de mi-l fac in fiecare ora,
Nu-i rost. E numa` algoritmul unei lumi
In care joc de una singura-ntr-o hora,
In care urc mereu aceleasi culmi.

E cruda tare vesnicia fara tine,
Astept sa mori vreo doua vieti jumate
Sa cresti putin, apoi sa vii la mine,
Precum o raza care prin furtuni razbate.

Asteptari

A mai trecut un an in gratia-ndoielii,
A mai trecut o iarna fara sa inghet.
Acum privesc spre cer, spre soarele razlet
Si numar vestitorii primaverii.

Pe cerul gol de vesti si primavara
Inca mai ninge, sau mai ploua cu durere,
Se vede inc-a iernii mangaiere,
Iar sloiurile curg in inima de-afara.

In casa-i cald si focul arde vesel in camin,
Iar din cuptor inca miroase-a cozonac,
Iar lacrimele-n diamante se prefac,
Si-n versuri le-mpletesc cu ramuri de maslin.

Privesc de jos, din frig, in mine-i inca vara,
Astept sa cante ciocarlia-n ramurile mele
Si le-am intins acuma catre stele,
Muiate-n graba in a vietii calimara.

Cand o sa treci sub umbra chinurilor mele,
Saruta-mi scoarta, ca sa nu uit de iubire
Si lasa-mi printre crengi buchete de-amagire,
Ca sa-ti sadesc in suflet peruzele.

Psalm de toamna

Mi-e tare dor de ochii tai

Atunci cand sorb iubirea mea-n delir

Si-mi dau parfum de trandafir,

Acum, ca si atunci, in ziua ce-a dintai.

Atat mi-e dor de zilele de vara,

Cand imi spuneai ca ma iubesti,

Ca-n lumea asta mare nu gasesti

Cuvinte si iubiri ce nu-ti mai sunt povara.

Atat de dor mi-e de dorinta ta,

Si sper ca-n fiecare zi vei tresari la mine!

Si curcubeele vor naste-n tine

Ce n-am stiut sa-ti spun cu rima mea.

Psalm nocturn

Spune-mi o poveste din cantec de copil,
Cea din care tu nu crezi ca va sa fie.
Fara intrigi si fara final penibil,
Un viitor perfect precum o simfonie.

Si crezi in el! Si astazi, si de maine,
Si in fiecare clipa a zilelor gandite-n tine.
Un basm la gura sobei cu un vin si-o paine,
Care-a-nceput ieri seara si se termina in mine.

Sunt vesnica si n-am sa mor in veacul sur,
N-am sa te las sa pleci din viata asta singur,
De-ar fi dureri si foc si ciuma sa indur,
Cu toata vesnicia am sa te inconjur.

Si fiecare vers al meu, la bine si la greu,
Iti va fi soare sau un vis frumos in ceata.
O rugaciune-n mintea-ti de ateu,
O raza de speranta-n fiecare dimineata.

Spune-mi tu acum ca vrei sa crezi si e de-ajuns.
Credinta in povestea inocentelor pierdute,
Speranta-n viitorul de dureri strapuns,
Atunci cand dragostea revine pe redute.

Nimic si nimeni n-o sa te doboare-n maluri,
Desi vom obosi din cand in cand, numai putin.
Iar viata cand ne-ngroapa in banale idealuri
Pierdute in cotidiene pline de venin,

Vei fi aici, voi fi oriunde vei voi sa fiu,
Sa-ti spun ca peste o rutina sura
Si peste marea asta acra de pustiu,
Te voi iubi ca un copil, speranta pura!

For a friend...

In times of trouble, or in need
Life have passed beneath the weed,
Despite your love, despite of mine,
I drink my pain, your glass of wine.

May God have mercy every night
Of all of us, that die inside,
Of all the ones that pay with blood
Mistakes you`ve brought out from your mud.

Nemurire

Alerg pe-aceeasi strada si sub aceleasi geamuri,
Iar vantul vechi imi bate-acuma tot spre frunte,
Nu tace. Bate mai departe-n zarile marunte
Ducand povestea mea, si-a ta, si-a altor neamuri.

Aleg sa nu mai plang, acum sau maine-n roua,
Iubirea nu mai plange decat atunci cand moare,
Durerea se transforma in dulce chin racoare,
In noptile in care prin raiuri nu mai ploua.

Am traversat o lume, un veac, eternitatea
Si-am alergat in vant mereu pe-aceeasi strada,
Din ceruri am cazut si m-am ales ca prada
In nopti adanci sa vii sa-mi curmi singuratatea.

O zi mai dulce-acuma, o zi putin mai tare,
O zi astept sa vina, sa-mi cante-usor o doina,
O zi cand inima si mintea nu vor avea vreo noima
Cand lacrimi nu vor plange pentru ca nu mai doare.

Sensul meu

Trecut-a ceva timp pe strada asta

Pe care ploua de aproape-un an.

Si m-am obisnuit sa stau la geam

Si mintile sa-mi scald intr-o napasta.

Asa cum simt, doar moartea o astept,

Sa vina-n curte si sa planga,

Apoi, in prispa, lacrime sa stranga

Si sa-mi asterne un buchet pe piept.

Si nu mai mor si nici n-adorm in noapte,

Iar zilele ce trec sunt bete si drogate.

Si zac in colt de suburbii cu sale expirate,

Pierzandu-mi ratiunile prin vise si prin soapte.

Indiferent ce fac raman la fel de treaza

Si-adanc infpita in realitatea crunta

Si nu mai mor!!! Depresiile canta

Dansand in fraze ce ma anuleaza.

Oda de noapte

As vrea sa-ti pun atatea vise-n palma,
Cam cate stele cerul naste-n marea calma,
Cam cate raze numara un soare,
Cam cate vise-aduce vantul intr-o boare.

As vrea sa-ti cant in versurile mele,
Eternitatea dulce-a clipelor perene,
Iubirea prinsa-n mreaja unei soapte
Si luna de clestar din fiecare noapte.

Iar randurile care-mi curg din calimara
Sa-ti fie inimi bune-n fiecare seara.
Iar acul meu cu praf de stele
Sa-ti coasa vise calde-n ore grele.

Apus de soare

De-as fi stiut din timp ca n-are rost sa simt,
Ca iernile jilave si turbate-mbatranesc iubirea,
De-as fi stiut ca sufletul ti-e strimt,
Incoronat cu sloiuri care mint,
Te-as fi iubit la fel. Caci asta mi-e menirea:
Sa te invat. Sa te ridic. Sa-ti darui mantuirea.

De-as fi stiut ca vei calca-n picioare
Tot ce-am mai sfant. Tot ce-am mai cald. Tot ce-am mai bun.
De-as fi-nteles demult cum ca iubirea doare
Ca un desert. Ca o copilarie care moare,
Te-as fi iubit la fel, precum un om nebun
Ce maine va muri de-atatea vorbe care nu se spun.

De-as fi stiut, dar n-am stiut si nici nu voi mai sti,
Nici n-am sa vreau sa ma opresc vreodata
Din a dori, a astepta si a spera ca vei veni,
Calcandu-mi pragul sufletelor de copii.
Te voi iubi la fel, lumina mea in raze dulci scaldata,
Te voi iubi la fel, cu inima necenzurata.

Moartea icoanelor

Peretii mi se scurg in cap usor,
de parc-ar vrea sa uit de tine,
de parca mi-e sortit sa mor in mine,
de ranile razboaielor care ma dor.


Nimic din ce mi-e drag nu mai conteaza
si talpile mi-aluneca in moarte,
iubiri amare pier in mari, departe
de tot. Si viata inceteaza.


Nici norii nu mai zboara azi in vis,
iar ingerii se prabusesc in gol mereu.
Acum is doar un suflet de ateu,
ce-asteapta sa se stinga in abis.

Canon de toamna

As vrea pe cer sa-ti scriu,
Cu raze dulci de soare,
Cat mi-este de pustiu,
Nici nu cred ca ma doare.

In casa-i gol si rece,
Gradina s-a uscat.
Doar moartea ma petrece,
Pe drumul ce-am aflat.

Fara sperant-astept
Un semn, sau o minune.
Iar lacrimele-n piept,
Incep sa se adune

Cuvinte mor incet
Pe maini si-n calimara.
Mi-a mai ramas s-astept
Iubirea de-asta vara.

Si nu mai vine-odata,
Sa-mi mangaie faptura.
Mi-e viata innodata,
Cu inime de-a dura.

Ma dor genunchii tare,
De-atata rugaciune.
Te rog, acum, Tu, Doamne,
Fa, Doamne, o minune!

Ploi si vise

Din hauri cresc, apoi cobor,

Fara sa stiu nimic de tine

Nici aerul din cer nu-mi vine

Sa-l mai respir, atunci cand zbor.

Dar oare zbor? Mai am vreun rost?

De-atata greu in jugul vietii,

Ma strang si ma ucid peretii

Iubirii dulci ce-odat-a fost.

Mi-ai spus ca nu te-ntorci la mine,

C-ai judecat si ai decis

Sa lasi departe, in trecut un vis:

Iubirea mea nascuta in suspine.

Acum e cald si nu mai ninge,

Doar gadurile mele-s ger si apa,

Iar lacrimele ce ma-ngroapa,

Mi-ngheata inima ce-ncet se stinge.

Si mainile-mi devin pamant si apa

Si radacini imi cresc amar din vene,

Trosnind in secole perene

De asteptari cazute de sub pleoapa.

Te-astept sa vii, desi ai spus ca niciodata

N-ai sa mai calci pe-aleea mea,

Cu flori si praf de stele-n catifea,

Te-astept sa vii, iubire de-altadata.

Iluzorii

Fost amor din viitor,
Sa nu uiti sa ma visezi
Pe carari, printre-amorezi
Sa te-ntorci atunci cand mor.

Dulce cantec ce ma-nroapa,
Eu te rog, nu te opri,
Din dureri si agonii,
Fa-ti o viata sa ma-ncapa.

Lumina blanda ce mi-ai fost un vis,
Cand iarna va veni in casa mea
Si inima-mi va fi o peruzea,
Sa te intorci la mine in abis.

Laleaua

Sub ochiul cald al cerului de vara,
Acolo, intr-un colt uitat de lume,
A inflorit si ea printre iubiri postume,
Cu chipul dulce de fecioara,
Sperantele sa si le-adune.

Petale-si strange-n suflet cand se lasa seara,
Iar dimineata-si creste frunzele spre rai,
Capsorul si-l apleaca-n dulce grai,
Iar lacrimele-i plang intr-o comoara,
Adanc ascunsa in divanul din serai.

De nu veneai s-o iei, n-ar fi murit,
Acum c-ai luat-o, tine-o langa tine!
Caci o sa moara-n rime anonime
Si-ntr-un priveghi cu cer acoperit.
Pastreaz-o-n gandurile tale clandestine!

Orgolii moarte

Iubirea mea din pesteri fara soare,
Da-mi inapoi iluzia ca as trai doar pentru tine
Si ia-mi cu mainile durerile din sine,
Nu vreau sa ma cufund in marea de uitare.

Iubeste-ma din nou si minte-ma ca va fi bine,
Saruta-mi zilele desi nu ma mai vrei
Si minte-ma cat numar pan` la trei,
Promite-mi visele ce vor muri in mine.

Ti-am mai cerut un timp din viata ta,
Un timp in care sa traim intr-o poveste,
Cladita pe ilogic doar din salbele celeste,
Pe care ingerii le-au presarat in viata mea.

Nu stiu sa mai implor in gheturile tale,
Iar agoniile sunt asasini ai pruncilor care iubesc,
Nu stiu, saracii, decat sa ma faca sa doresc
O viata pura la picioarele sperantelor fatale.

Lacrime si randuri

Stafie dulce-a timpurilor bune,
Gaseste, rogu-te-n povara ta,
Puterea de-a ierta o slabiciune
A unui om care-a cazut pe-o stea.

Himera bun-a logicilor ce-mi lipsesc,
Stiu ca nimic acum nu te mai prinde,
Iubirea si abstractul nu ma mantuiesc,
Trecutul si prezentu-mi sunt oglinde.

Stafie dulce-a timpurilor bune,
Nimic din versul meu nu te opreste
Din drum. Nimic n-a mai ramas dintr-o minune
Tacerea doare pan` la lacrime celeste.

Himera buna, acum nu am ce sa implor,
Visez steril si-utopic la mai bine,
Iar calele ce-n cimitire mor,
Isi pleaca chipurile toate catre tine.

De cate ori...

De cate ori ar trebui sa mor,
Sa poti simti prin psalmul meu,
Pictat pe-un arc de curcubeu
Defect, proscris si subred de odor?


De cate ori sa te implor,
In rauri calde de lumina,
Cu lacrimele in surdina
Si cate piedici sa dobor,


Ca sa-ntelegi ca fara tine
N-am sa mai cred, n-am sa mai fiu,
N-am sa mai plang, n-am sa mai stiu,
N-am sa mai fiu in zilele senine...

Haram

Se lasa seara peste piersicile din serai,
Cu pleoape-ngreunate de a zilei truda,
Doar lacrimele cad pe mana uda,
Din ochii tulburi ai cadanei din alai,
Alah nu-i miluieste viata cruda,

Iar cerul i-l acopera cu pene de canar,
Apoi in colivii o-nchide-n clar de luna,
In noaptea rece care nu vrea sa apuna
Si Raiul i-l ingroapa-n cimitir bizar,
Fara lumina,-n plina simfonie de furtuna.

Canarii nu mai canta la inmormantare,
Au ragusit plangand pe umerii de mortaciune,
Cu ochii mici, uscati de-amaraciune.
Alah, in cruda-Ti desfatare,
Omoar-o pe cadana ce se descompune!

Vino...

Vino, dulce amagire,
Sa iubesti petale moarte,
In campiile desarte,
Cu ciulinii din privire.

Vino lin, in pragul serii
Si saruta-mi buza aspra,
Ca o pasare maiastra,
Ce renaste-n toiul verii.

Vino, tu, iubire buna,
Chiar de maine nu mai vrei
Sa te vezi in ochii mei,
Vino, tu, iubire buna!