Lacrime si randuri

Stafie dulce-a timpurilor bune,
Gaseste, rogu-te-n povara ta,
Puterea de-a ierta o slabiciune
A unui om care-a cazut pe-o stea.

Himera bun-a logicilor ce-mi lipsesc,
Stiu ca nimic acum nu te mai prinde,
Iubirea si abstractul nu ma mantuiesc,
Trecutul si prezentu-mi sunt oglinde.

Stafie dulce-a timpurilor bune,
Nimic din versul meu nu te opreste
Din drum. Nimic n-a mai ramas dintr-o minune
Tacerea doare pan` la lacrime celeste.

Himera buna, acum nu am ce sa implor,
Visez steril si-utopic la mai bine,
Iar calele ce-n cimitire mor,
Isi pleaca chipurile toate catre tine.