Din hauri cresc, apoi cobor,
Fara sa stiu nimic de tine
Nici aerul din cer nu-mi vine
Sa-l mai respir, atunci cand zbor.
Dar oare zbor? Mai am vreun rost?
De-atata greu in jugul vietii,
Ma strang si ma ucid peretii
Iubirii dulci ce-odat-a fost.
Mi-ai spus ca nu te-ntorci la mine,
C-ai judecat si ai decis
Sa lasi departe, in trecut un vis:
Iubirea mea nascuta in suspine.
Acum e cald si nu mai ninge,
Doar gadurile mele-s ger si apa,
Iar lacrimele ce ma-ngroapa,
Mi-ngheata inima ce-ncet se stinge.
Si mainile-mi devin pamant si apa
Si radacini imi cresc amar din vene,
Trosnind in secole perene
De asteptari cazute de sub pleoapa.
Te-astept sa vii, desi ai spus ca niciodata
N-ai sa mai calci pe-aleea mea,
Cu flori si praf de stele-n catifea,
Te-astept sa vii, iubire de-altadata.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu