Se lasa seara peste piersicile din serai,
Cu pleoape-ngreunate de a zilei truda,
Doar lacrimele cad pe mana uda,
Din ochii tulburi ai cadanei din alai,
Alah nu-i miluieste viata cruda,
Iar cerul i-l acopera cu pene de canar,
Apoi in colivii o-nchide-n clar de luna,
In noaptea rece care nu vrea sa apuna
Si Raiul i-l ingroapa-n cimitir bizar,
Fara lumina,-n plina simfonie de furtuna.
Canarii nu mai canta la inmormantare,
Au ragusit plangand pe umerii de mortaciune,
Cu ochii mici, uscati de-amaraciune.
Alah, in cruda-Ti desfatare,
Omoar-o pe cadana ce se descompune!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu