Alerg pe-aceeasi strada si sub aceleasi geamuri,
Iar vantul vechi imi bate-acuma tot spre frunte,
Nu tace. Bate mai departe-n zarile marunte
Ducand povestea mea, si-a ta, si-a altor neamuri.
Aleg sa nu mai plang, acum sau maine-n roua,
Iubirea nu mai plange decat atunci cand moare,
Durerea se transforma in dulce chin racoare,
In noptile in care prin raiuri nu mai ploua.
Am traversat o lume, un veac, eternitatea
Si-am alergat in vant mereu pe-aceeasi strada,
Din ceruri am cazut si m-am ales ca prada
In nopti adanci sa vii sa-mi curmi singuratatea.
O zi mai dulce-acuma, o zi putin mai tare,
O zi astept sa vina, sa-mi cante-usor o doina,
O zi cand inima si mintea nu vor avea vreo noima
Cand lacrimi nu vor plange pentru ca nu mai doare.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu