Nu-ti pasa cum se vede ce mainile iti tes in noapte
Si nici nu rumegi prea adanc sau logic ce vorbesti,
Te-astepti ca vantul dulce sa te adore-n soapte,
Probabile si lungi siraguri de legende tineresti,
Traite-n fum albastru de trabucuri, si-n danturi tiganesti.
Te vinzi cam ieftin, ca apoi sa te prefaci ca totu-i bine,
Arunci hangere in a vietii haina cam cu indrazneala,
Plutesti usor si imoral pe nori incerti crescuti in tine,
Hranindu-ti des orgoliul cu teama, sa nu cumva sa pierzi din fala,
Sa nu cumva sa-ti stoarca picaturi de suflet din greseala...
Vei vrea-ntr-o noapte sa te-ntreci cu ingerii-n seraiuri,
Dar fi-vei tu prea mic sa poti s-alergi in viitoruri de lumina.
Si-atunci nici vantul n-o sa-ti mai indese norisorii-n raiuri,
Si nici Fortuna n-o sa-ti cante imnuri triumfale in surdina,
Si nu-ti vei mai intinde plasele de presupuneri la mine in gradina.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu