by Kork & Arwen
Printre crengi de nevorbire,
Te-am văzut înmugurind,
Soarelui dator fiind,
Să îţi fac acum vorbire:
Timpului i-am dat culoare
Din paleta-mi de tenor
Şi-l opresc din al său zbor
Prin nuanţe de paloare.
Ţi-am ţesut din lut şi rouă
Pe-oglindă de cer senin,
Mantie de boltă nouă,
Să-mi zâmbeşti iar, opalin.
Pictor bland de primavara,
Cand pe panza-mi zugravesti,
Curcubee-n flori de tara,
Te-as ruga ca sa-mi gasesti
Mici bucati de suflet tandru,
Sa-mi culeg de jos grabit
Lacrimi dulci de copilandru,
In amoruri inrobit.
Sa-mi pictezi in noapte-un suflet,
Iar apoi sa-mi dai in dar,
Sentimente-n miez de cuget
In al vietii calendar.
Iar cand uit sa fiu fiinta,
Mai adu-mi copaci de toamna,
Sa-mi cladeasc-o constiinta,
Ca o torta ce ma-ndeamna
Sa iubesc, sa uit, sa iert,
Sa ador, sa zbor sa-i scriu,
Sa ma-ntorc ieri in desert,
Azi sa nu-mi fie pustiu.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu