"No communication" - borrowed title

Te aud, ma vezi? Nu ma mai simti,
Asa cum miroseam a toamna buna,
Asa cum ma vedeai cu ochi cu care minti,
Asa cum te stiam dormind pe semiluna.

M-auzi? Vorbesc cu tine amutind cuvinte.
Nu ma mai vezi de cand au inghetat lentile,
De cand alerg prea-ncet printre morminte,
In zori de zi si-n nopti cu amagiri senile.

Alearga, eu alerg. Mai stii sa zbori?
Precum atunci cand ingustai poteci,
Atat de-ncet cum eu te-am invatat sa mori,
Atat de-ncet amorul ti-l inneci.

Canturi de mahala

Hei, cobzar de suprafata,
Cu degete precare canti
La ureche de paiata,
Canti cu sufletul de gheata
Vorbele ce le framanti.

Sezi in piata, jos, pe-o carpa,
Razi nebun de trecatori,
Cobza-ti adevaruri surpa,
Fara lacrimi, fara culpa,
Vise ieftine si-orori.

Doar penibilul te-mbraca,
Intr-o haina calduroasa,
Mincinoasa si opaca,
De onoare te dezbraca,
Sa-si iteasc-a ei hidoasa,

Fata muceda,
Viata ranceda,
Doar invidie,
Tu, perfidie.

Strigoiul

Nu-ti pasa cum se vede ce mainile iti tes in noapte
Si nici nu rumegi prea adanc sau logic ce vorbesti,
Te-astepti ca vantul dulce sa te adore-n soapte,
Probabile si lungi siraguri de legende tineresti,
Traite-n fum albastru de trabucuri, si-n danturi tiganesti.

Te vinzi cam ieftin, ca apoi sa te prefaci ca totu-i bine,
Arunci hangere in a vietii haina cam cu indrazneala,
Plutesti usor si imoral pe nori incerti crescuti in tine,
Hranindu-ti des orgoliul cu teama, sa nu cumva sa pierzi din fala,
Sa nu cumva sa-ti stoarca picaturi de suflet din greseala...

Vei vrea-ntr-o noapte sa te-ntreci cu ingerii-n seraiuri,
Dar fi-vei tu prea mic sa poti s-alergi in viitoruri de lumina.
Si-atunci nici vantul n-o sa-ti mai indese norisorii-n raiuri,
Si nici Fortuna n-o sa-ti cante imnuri triumfale in surdina,
Si nu-ti vei mai intinde plasele de presupuneri la mine in gradina.

Árbol

by Kork & Arwen

Te-am văzut din depărtarea
gândului demult apus,
Ploii dăruind pădurea
calmului de nepătruns.

Am căzut sub ceru-ţi negru,
Ros adânc de amintirea
Celor ce cântau tenebru,
Căutându-ţi iar, iubirea.

Arde-mi frunzele cărunte,
Zboară-mi mintea cea de fum,
Luminează-n miez de munte,
Şerpuind, un tainic drum.

Ceri lumina? Vrei lumina!
Soarele de ti-ar apune
Dupa crengile-ti nebune,
Muzici albe in surdina.

Ceri culoare? Vrei culoare!
Vantu-ti bate-n ganduri tare
Si-ti aduce amar iertare,
Rece, alba in ninsoare.

Ceri iubire? Ia iubire,
Fara sa te impletesti,
Ganduri dulci sa-ti regasesti
In a raiului privire.

Cer iubire, dependenta,
Cand imi cant amorul tandru,
Crud amurg de copilandru
Inventat din complezenta.

Padurete

by Kork & Arwen

Flori de măr în păr ţi-am pus,
Din gutui am stors un must,
Murelor, în vin de-apus,
Dau acum un roşu gust.

Plete blonde-ai despletit
Sa te joci cu glas de toamna,
Dantuind in asfintit,
Danturi albe-n pasi de doamna.

Si sub rodul dulcei brize,
Ce-ai pictat frumos in arte,
S-a culcat un rau cu crize
De poet ce-n vers desparte

Iernile si verile
Toamnele, parerile,
Apele, durerile,
Gandurile, vrerile.

Vis

by Kork & Arwen

Am nins cu frunze, cu petale am nins,
Pe iarba gândurilor noastre,
Cu raze de soare-am plantat necuprins,
Mareea visurilor toarse.

Am ţesut pânză, veşmânt am ţesut,
Domniei albe-a simţurilor noastre
Ca să cuprindă întru neînceput
Deplin, a sufletelor oaste.

Si tot visez c-ai sa mai vii,
Cu zambet dulce stins in ceturi,
Cu-amoruri repezi prinse-n fluvii
De adanci si-nvolburate dimineturi.

A tot plouat cu ceata-n dealuri
Ce-a coborat incet peste catun,
Lasand in urma-i fum si daruri
Din chiciuri, inodor tutun.

Acum isi tese peste glie
Cu panze lucii de-amintiri,
Anevoioasa simfonie
In vorbe dulci cuprinse-n povestiri.

Doar un paianjen deranjat de viata,
Gesticuleaza furios din picioruse.
Jucand amar intr-un spectacol de paiata,
Cu ale toamnei mendre jucause.

Criticilor lui - tribut Adrian Paunescu

Mi-e dulce-amar-haios de tine,
De stilul clasic al minciunilor in proza,
De ganduri amagite-n odioase crime,
De furturi de cuvinte-n ritmuri de psihoza.

Hai, vino-ncet si urma-mi calc-amar,
Ucide-mi pasii calm, cu al tau nume,
Arata-te-n splendorile de ieftin var
Si striga tare sa vuiasc-o lume:

Ca esti mai bun, mai drept, mai talentat,
Iar eu un scribe amarat, de timp uitat.

Astrul cetii

by Kork & Arwen

Printre crengi de nevorbire,
Te-am văzut înmugurind,
Soarelui dator fiind,
Să îţi fac acum vorbire:

Timpului i-am dat culoare
Din paleta-mi de tenor
Şi-l opresc din al său zbor
Prin nuanţe de paloare.

Ţi-am ţesut din lut şi rouă
Pe-oglindă de cer senin,
Mantie de boltă nouă,
Să-mi zâmbeşti iar, opalin.

Pictor bland de primavara,
Cand pe panza-mi zugravesti,
Curcubee-n flori de tara,
Te-as ruga ca sa-mi gasesti

Mici bucati de suflet tandru,
Sa-mi culeg de jos grabit
Lacrimi dulci de copilandru,
In amoruri inrobit.

Sa-mi pictezi in noapte-un suflet,
Iar apoi sa-mi dai in dar,
Sentimente-n miez de cuget
In al vietii calendar.

Iar cand uit sa fiu fiinta,
Mai adu-mi copaci de toamna,
Sa-mi cladeasc-o constiinta,
Ca o torta ce ma-ndeamna

Sa iubesc, sa uit, sa iert,
Sa ador, sa zbor sa-i scriu,
Sa ma-ntorc ieri in desert,
Azi sa nu-mi fie pustiu.