Marea mea albastra, ca un topaz de lacrimi,
Ce naste diamante iluzorii din talazuri albe,
Si inima-mi strivesti cu-a tale sloiuri calde,
Am obosit, iar sufletul ma doare de atatea patimi!
Gondola mea, ce-n departari de liniste ma porti,
Cu margini albe, moi, catifelate cu iubire
Curgand venetian sub poduri curbe de safire,
Mi-e frig acum, in jur e ger, iar ingerii sunt morti.
Parfumul meu cu-aroma de iubire de copil,
O sticla fara fund din tine-as vrea sa am pe noptiera,
In vietile ce vor sa vina sa te pun pe etajera,
Sa te invat sa te evapori lent in mine si-n universul pueril.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu