Nu vad decat de la jumate-n sus,
In cerurile gri de-atatia nori si lacrimi,
Poate un strop de-oranj pe la apus,
Putin cam depresiv, putin cam descompus,
Cladit din nopti pustii si patimi.
Atat de greu mi-aluneca penita pe hartie,
Pana si ea ar vrea sa moara de atata ploaie,
Pe aripile pasarilor desenate-n colivie,
Pe teancuri de papirus scrise-n nebunie,
Psihoza amorezilor secreti ce ne despoaie.
Cernelurile-mi seaca resturile mucede de viata,
Ce mi-au ramas in palme cand au decolat cocorii,
Un zambet trist desprins din raset de paiata,
Un obicei ce-mi staruie in prag de dimineata,
Intiparit in ridurile fruntilor, printre memorii.
Te rog sa vii, mi-e teama c-am sa mor de dor,
Nu stiu sa fiu ce sunt cand nu esti langa mine.
Te rog trimite-mi un sarut cu porumbelul calator,
Un vers sa pot transcrie pe buzele ce mor
De-a ta durere si de inima-mi din tine.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu