Ieri aflat-am ca, daca ma opresc din zbor,
Lesina brusc un camion plin de iluzii,
Satirele incep sa-si suga din perfuzii,
Iar soarele apune dupa vise care mor.
In timp ce gravitatea incercam s-o contrazic,
M-au podidit iubirile retarde si uitate,
De-atatea interdictii si singuratate,
Atat de multe nopti de-a caror soapta ma impiedic.
Nu cred ca stiu ce-mi va aduce praful,
Nici gustul lui nu spun ca am ajuns sa il cunosc,
Desi ma-neaca omul, ce-l simt in vis de mosc,
In vise si migrene ce-mi daruie taraful.
Azi am aflat cum e cand al cuiva nu vei mai fi,
Pustiul neapartenetei la ilogic,
Plictisul unei vieti in sensul cronologic,
Cladit pe ignorarea zambetelor de copii.
Si moarta e stafia celor mari iubiri terestre,
De dragul ratiunilor ce leaga universul
Si-a normelor ce trebuie sa construiasca versul
Realitatilor nascute-n suflete rupestre.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu