Iubeste-ma, trestie cu ochi de smarald,
In luncile anilor ce curg sub ferestre,
Claditi doar din lacrimi pe trupul tau cald,
Rupand uneori prezentul ce este.
Iubeste-ma azi, iubeste-ma maine
Si-n maini plamadeste-mi un suflet de foc
Si pune-l pe-acesta acasa la tine,
In vreme de vrajba sa-ti poarte noroc.
Iubeste si-atat, cufunda-te-n lacrimi,
Iar pieptul sa-ti simti ca o rana deschisa
De dulce durere si aprige patimi,
De nopti si de zile si ochi de gheisa.
Iubeste! Atat cat timp mai ramane, iubeste!
Ilogic, iubeste si-atat, in vis si in viata,
Caci maine tacerea in ger contopeste,
Iar moartea-ti ingroapa placerea in ceata.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu