Iubirea e o proasta, ce umbla tamp prin viata,
Facuta sa jeleasca aiurea in tramvai!
Sa calce in picioare a mosilor povata,
Gandirea ancestrala ce suna din buhai.
Iubirea-i o cretina, cu ochii tristi si tulburi,
De-atatea griji si lacrimi, in nopti de mucegai,
De-atatea lungi scenarii facute-n foc si aburi,
De dor si iertaciune si vise-n putregai.
Iubirea? Idioata! Nu s-ar opri niciunde sau limite sa stie.
Iti macina ficatii in maini de alabastru,
Te mangaie in flacari si-n dulce poezie,
Te-arunca-n pesteri ude, unde devii sihatsru.
Iubirea... ce mai cantec! Cand iti alinta firea.
Iubirea, ce aroma de cabernet in toamna!
Ai vrea s-o bei din cupa ce-ti sufla nemurirea,
S-o impletesti in cugetul pagan ce te indeamna.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu