Am rasarit suav din palarie
Si m-am uitat la orizont,
Privind ingandurata la campie,
La literele-amare, fara font.
Au ras, sarmanele si-au plans,
Acum nu stiu ce sa mai faca
Pe-un coltisor de lume-atat de strans,
O foaie alba ce-a-nvatat sa taca.
Si vor muri subit si in zadar,
Fara sa cante sau sa mai danseze,
Ca un Craciun uitat in calendar,
Ca un copil pierdut in cantece burgheze.
Cuvinte care mor atunci cand mint
Nu stiu, decat acelea de la tine.
Iar literele stiu sa mai simta
Cand moare muza-n lacrime putine.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu