Numai Cioran poate iubi in gand si-n diafragma,
Caci el a inventat iubirea depresiva,
Iar asta rima mediocra e tardiva,
La poarta explicatiilor cuprinse-ntr-o sintagma.
Numai Cioran a cunoscut durerea ancestrala
A milioanelor cuprinse intr-o singura silaba,
Incununata de margaritare-ntr-o cocioaba.
De dor natang, trudit pe fruntea epocala.
Iar noi, niste perversi ciudati cuprinsi de trivial,
Am indraznit sa incercam iubirea.
Ne-am ingropat in mediocru multumirea,
Pentru c-am indraznit sa ne iubim banal.
Dar ce sfidare, ce-calcare-a regulilor sfinte!
Aproape c-am sa-ncep sa simt rusine
Si am sa port papuci de balerine,
De cate ori iubesc cu trupul si-n cuvinte.
Emil Cioran, promit solemn ca n-am sa te intrec,
Ba chiar am sa gandesc colocvial,
Sa nu-ti stirbesc cu simtul meu banal,
Colosul sentimentelor in care ma innec!
Mai du-te si mai lasa-ma sa simt, sa dor,
Si sa ma sfartec de durere,
Cand nu am dulcea-nvapaiere,
A mainilor iubitului ce ma dogor!
Caci dragostea e numa una pe aceasta lume
Si doare cam la fel la orice poarta,
Cand zambetul ingheata in catrena moarta,
Pentru ca soarele se stinge in a vietii brume.
miercuri, 31 iulie 2013
marți, 30 iulie 2013
Dublura
Povestile se nasc si mor
Aproape-n fiecare zi.
Cu intrigi dulci care ne dor
Si-nvaluite-n fantezii.
De am fi putut sa le pastram
In ochii noptiilor cu stele,
Am sti acum sa adoram
Cuvintele din peruzele.
Ca o poveste am sa mor
Nascand in fiecare zi,
Un nou suvoi de aprig dor,
Si-un suflet plin de fantezii.
De-as fi putut sa te pastrez
In bolta mea plina de stele,
Dar n-am putut si delirez
In versuri dulci si preuzele.
Aproape-n fiecare zi.
Cu intrigi dulci care ne dor
Si-nvaluite-n fantezii.
De am fi putut sa le pastram
In ochii noptiilor cu stele,
Am sti acum sa adoram
Cuvintele din peruzele.
Ca o poveste am sa mor
Nascand in fiecare zi,
Un nou suvoi de aprig dor,
Si-un suflet plin de fantezii.
De-as fi putut sa te pastrez
In bolta mea plina de stele,
Dar n-am putut si delirez
In versuri dulci si preuzele.
joi, 25 iulie 2013
Invitatie la iubire
Romanta mea cu flori de vara,
Sa te implor nu stiu mai mult,
Dar te astept la ceas de seara,
Poemul dulce sa-ti ascult.
Sa ma-mpletesti cu dulci arome
Si sa-mi pictezi in viata vise,
Ca un buchet de anemone
Pierdute-n doruri interzise.
Iar zorii cand isi crapa geana,
La orizonturi, prin perdele,
Tu sa-mi saruti suav spranceana
Cu buze dulci si acadele.
Ramai cu mine-o viata-ntreaga!
Ramai sa-mi spui cum sa traiesc,
Si-n palme inima mea draga
Si soarta mea sa-ti daruiesc!
Sa te implor nu stiu mai mult,
Dar te astept la ceas de seara,
Poemul dulce sa-ti ascult.
Sa ma-mpletesti cu dulci arome
Si sa-mi pictezi in viata vise,
Ca un buchet de anemone
Pierdute-n doruri interzise.
Iar zorii cand isi crapa geana,
La orizonturi, prin perdele,
Tu sa-mi saruti suav spranceana
Cu buze dulci si acadele.
Ramai cu mine-o viata-ntreaga!
Ramai sa-mi spui cum sa traiesc,
Si-n palme inima mea draga
Si soarta mea sa-ti daruiesc!
Abonați-vă la:
Postări (Atom)