Dor de dor

Primele cuvinte-n noapte
Ce le-aud in cap alene,
Sunt desprinse dintre soapte,
Calde ape, piersici coapte,
In gradinile perene.

Primele odoruri blande
Sufletul mi le ascunde,
Ca in neant sa se confunde
Cu dorintele flamande
Din trecuturi furibunde.

Ochi verzi si viata plina,
Se revarsa in lumina,
Si la rasarit se-nchina,
Ca o muzica-n surdina,
Ce pe portativ suspina.

Am nevoie-acum de tine,
Sa ma tii in brate bine,
Printre patime haine,
Lacrimile cristaline
Sterge-mi-le-n valsuri fine.

Rapsodia chinului

Roua cristalina cerne,
Peste ochi de dimineata,
Picuri clare si perene,
In iubirea ce ma-nvata.

Ani si seculi de cainta,
Incercat-au sa deduca
Logica din suferinta,
Construita sa seduca.

Gheturile nordului,
Toate sub o raza dulce,
In desaga bardului,
Se duc seara sa se culce.

Iar in nopti cu luna clara,
Timpul se preface-n ata,
Sa deguste cup-amara,
Printre aburii de ceata.

Gandurile subrede
Si scenarii vodevile
Contureaza tusul putred
Al iubirii puerile.

Curcubee macerate
De tendintele celeste,
Plang abisuri abrogate
De cuvintele buiestre.

Iar cand timpul o sa moara,
Tremurandu-si trena uda,
Se va scutura povara
Vorbelor din rima cruda.

Acelasi vers

Ti-am spus mereu acelasi vers,
Desprins abrupt din valul sters.
Ti-l scriu din nou in raze reci
Si-n stropi de roua pe poteci.

Un demizeu in cer de-as fi,
Miracole as naste-n zi
Si-n noapte-as tese-acelasi vers,
Cu roua rece-n suflet sters.

Si numai daca as fi putut,
Decenii-n timp sa fi scazut.
Acum ma prabusesc in noi,
Abisuri dulci si de nevoi.

Te rog sa ma omori cu tine,
Cu inima si tu in mine.
Si inainte sa te duci,
Sa ne transformi in dulci naluci.