by Kork & Arwen
Iarnă-am trăit,
Vară-am simţit,
Primăvară am sădit
Şi-n toamnă m-am dus.
Mijloc negru ce ma doare,
Timp havuz cu radacina,
Din lumina de la soare
Si-a tristetilor gradina.
Nu stiu sa ma uit in urma,
Totu-i doar perdea si umbre,
Ce originea mi-o curma,
In trecuturile sumbre.
N-as putea privi in fata,
Am uitat sa zbor spre cer.
de atat sublim in viata,
Ma innabus in eter.
Doar prezentu-i clar, cuminte,
Zugravit in iz de toamna,
Cadru aspru in cuvinte,
Ce-n petale ma condamna.
Departarea-i dulce-usoara
Ma imbie sa alerg
Peste toata aceasta toamna,
Tot amarul sa mi-l sterg.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu