Oda de noapte

As vrea sa-ti pun atatea vise-n palma,
Cam cate stele cerul naste-n marea calma,
Cam cate raze numara un soare,
Cam cate vise-aduce vantul intr-o boare.

As vrea sa-ti cant in versurile mele,
Eternitatea dulce-a clipelor perene,
Iubirea prinsa-n mreaja unei soapte
Si luna de clestar din fiecare noapte.

Iar randurile care-mi curg din calimara
Sa-ti fie inimi bune-n fiecare seara.
Iar acul meu cu praf de stele
Sa-ti coasa vise calde-n ore grele.

Apus de soare

De-as fi stiut din timp ca n-are rost sa simt,
Ca iernile jilave si turbate-mbatranesc iubirea,
De-as fi stiut ca sufletul ti-e strimt,
Incoronat cu sloiuri care mint,
Te-as fi iubit la fel. Caci asta mi-e menirea:
Sa te invat. Sa te ridic. Sa-ti darui mantuirea.

De-as fi stiut ca vei calca-n picioare
Tot ce-am mai sfant. Tot ce-am mai cald. Tot ce-am mai bun.
De-as fi-nteles demult cum ca iubirea doare
Ca un desert. Ca o copilarie care moare,
Te-as fi iubit la fel, precum un om nebun
Ce maine va muri de-atatea vorbe care nu se spun.

De-as fi stiut, dar n-am stiut si nici nu voi mai sti,
Nici n-am sa vreau sa ma opresc vreodata
Din a dori, a astepta si a spera ca vei veni,
Calcandu-mi pragul sufletelor de copii.
Te voi iubi la fel, lumina mea in raze dulci scaldata,
Te voi iubi la fel, cu inima necenzurata.

Moartea icoanelor

Peretii mi se scurg in cap usor,
de parc-ar vrea sa uit de tine,
de parca mi-e sortit sa mor in mine,
de ranile razboaielor care ma dor.


Nimic din ce mi-e drag nu mai conteaza
si talpile mi-aluneca in moarte,
iubiri amare pier in mari, departe
de tot. Si viata inceteaza.


Nici norii nu mai zboara azi in vis,
iar ingerii se prabusesc in gol mereu.
Acum is doar un suflet de ateu,
ce-asteapta sa se stinga in abis.