Ramnovele

De cand ma stiu mi-am dorit sa ma fac regizor. Regizorii de telenovele sunt cei mai fericiti. De ce? Pai e foarte foarte simplu: telenovelele au succes, ele nasc prossstiuni discrete de obsesie a puterii in cele mai secrete colturi de universuri psihotce... muuuuulti nebuni pe lumea asta.
Si-am zis sa ma apuc sa fac o telenovela... alea cu sudamericani sunt deja expirate, fumate... asa ca m-am gandit sa iau 3 doalri la mine sa inchiriez 5 mp in Togo si sa filmez acolo... un rinocer care se combina cu o pantera nascuta talent, imbatranita speranta.
Folosindu-ma de actori negri cu nume ciudate nici n-o sa se prinda nimeni ca realitatea cruda este sub scenariul infect... de fapt scenariul are rolul umil si de bun simt sa ascunda, repare si sa ridice reputatii pretioase pierdute in urma razboaielor dintre spitalele de nebuni.
Daca guvernul togolez mi-ar refuza propunerea tentanta, cred ca m-as combina la o telenovela porno, telenovela asiatica, creionata frumos in decoruri de bambus, cu ursuleti panda si ... daca stau bine sa ma gandesc, m-ar costa o nimica toata: 4 centi pe luna de filmare. As putea turna un serial cu 50 de serii a cate 40 de episoade si-as bate la cur orice soap-opera de cariera respectabila. Iar daca ursul panda ar presta cu ochisorii mici si blanzi pe placul beneficiarilor... probabil c-as scoate si ceva bani.

Auziti? Da` nu e mai bine sa fac un concurs de spermatozoizi? Cu 2 variante ajutatoare... ca pe ram sa moara cici e la moda zilei: suna un prieten si intreaba publicul. Culmea... ai fi surprins sa capeti raspunsul corect din partea publicului... majoritar .

Pana la urma care spermatozoid a ajuns primul? Cred ca cel care s-a intalnit cu un acarian necrofil... care tot mergand prin cimitire de amintiri a dat peste fecalele unei relatii moarte si-a- nceput sa scarmene cu o curiozitate morbida poate-poate o sa se loveasca de vreun argument care sa-i readuca erectia... dar deh... n-a fost sa fie!!

Autocritica

Hai sa-ti cant o dulce amintire
Despre trecut, prezent si viitor,
Sa-ti regasesti cuvinte si-armonie,
Sa uiti usor de sihastrie,
Sa poti sa te desprinzi in zbor.

Pe coala alba ce ti-ai asternut in fata,
Inghetul iti sugruma azi cuvantul.
Nu stii sa sufli sau sa ceri povata
Si nici sa te compatimesti, paiata,
Trecutul tau te spulbera ca vantul.

Cenusa ta nu-i calimara, nici cerneala,
Nici crivatul nu vrea s-o fure.
Alergi si cauti in trecut rivala,
In ura, agonie, cruda fala,
Si uiti sa cerni cuvintele obscure.

Ridica tocu-nsangerat de vreme
Si-asterne iar frumoase simtaminte,
Inchide-n vers tentatii vechi, perene,
Prefa-le-n ape dulci, viclene,
Ingroapa-ti teama-n sute de morminte.

Nicicand n-ai sa mai poti rani,
Petala ce ti-ai ingropat departe.
Decat in rime lungi sa scrii
De zambet si de ochi puri de copii,
Ridica tocul, scribe, fugi de moarte.

Retard eminescian

Hai sa-ti impletesc in priviri
dulci-albastre-suave amintiri,
sa-ti cant, sa-ti rad a fericire,
sa-ti conturez pe buze implinire.

Ti-e teama de-ai amorului fiori,
in care tot mustesti singuratati si zori,
inlantuind miracole si cast,
ce-ti izvorasc soptind a fast.

Imagineaza-ma in rauri si suvoaie argintii,
ce rar itesc in curcubeuri vii
si nori albastri de-armonie
pe un crampei de bucurie.

Ma iarta, dar, de mi-e atat de teama
sa nu patrund in efemera faima
de om-neom ce-si trage slab tristete
din scoarte acre si povete.

Mi-e frica si amar de suferinta,
a mea, a ta si-a lui, de nazuinta
si de blesteme aruncate in stihii,
de oful tau si-ale trecutului stafii.

Nu stiu sa-ti spun mai bine-acum
ce mult as vrea, cat timp, cat drum
de strabatut ar fi. Dar stiu ca mor
incet si lent de tine si de-al tau fior.

Nu ma pricep sa strig mai tare,
sa chem intregul cor de ingeri si chitare,
sa-ti spuna ei si sa-ti arunce-n zare
ghirlande stravezii de ganduri clare.