marți, 14 septembrie 2010

Toamna

In frunze-adorm sa-i simt aroma,
Probabil c-am sa stau asa cu genele-ngropate
Ca sa topesc mormanul alb de inimi inghetate
Si sa iubesc profund a iadului fantoma.

E umed totul si usor sinistru,
A toamnei trena s-o sarut ma-nvata,
Cu vorbe dulci si soapte de povata,
Sa conturez o viata-n praf de astru.

Un ultim vers si o silaba amaruie
Sa-mi staruie etern pe centru de pupila,
Apoi sa suiere-o alegorie dificila,
Si sa ma-ntoarca pe a vietii cararuie.

joi, 9 septembrie 2010

Vibratii

Miroase-a rosu putred in camara,
A visine si toamna timpurie
Care-a venit asa, ca intr-o doara
Cu-arome lungi de prefacatorie.

Te uiti in dreapta si observi o simfonie,
Ce-ti face ochiul sa auda-n ode
Petale si stamine prinse in alegorie
De vorbe dulci si-arhitectura de pagode.

Si am sa-ti cad pe piele precum razele de soare
Fara sa simti de ce, sau sa-ntelegi de unde.
Ai sa mirosi vedenii si-ai sa vezi cu-nfrigurare
Amare siluete tremurande.

N-ai inteles nimic si niciodata n-ai vibrat
La sunete si nuante-n ochii verii.
Si nici n-ai sa-ntelegi obrazu-mpurpurat
De lungi extreme in crepusculul caderii.

Nu stii sa zbori, nici aripi n-ai avut vreodata
Sa stii ce gust sa simti in libertate.
Sa te hranesti din panica abandonata
In putrede morminte de invidii condensate.

Nu vei gasi vreo ratiune in extreme dulci
Si nici vibratii in deseuri de finante.
Nici n-ai sa stii sa vezi mai mult, decat un balci
Din fiare vechi si goluri de sperante.

Hai fugi, alearga catre orizont de suprafata
Si prinde-ti gandurile-n scurgeri de lumesc.
Te roaga in zadar de scopuri mici, paiata!
Si-uita de taramul selenar cu ingeri ce-nfloresc.

Am sa raman aici, calare pe-o sperant-albastra,
Nascut-amar si-obscur din mortaciuni si crini.
Cu ochi senini si flori de gheata la fereastra
Si farmec fad, si-arome de trecut senil.

marți, 12 ianuarie 2010

1st day @ work

Huge office, not that I complain about it, brand new computer, old mouse, keyboard and display. Friendly people, funky desk mate, and above all... super hot boss. Everytime he passes by me, he inflicts me with the "stay away" feeling. Not that I would have had any intentions, it`s just a feeling of mine.

So, starting this morning I`ve been a busy bee... computer customize - checked! Software installed - check! Helping colleagues - check! Getting a lil` bored - check! And finally, being awfully hungry - check! I feel like eating a whole cow, all on my own. I could eat the whole China... And all I can think of is Daniel being in a restaurant right now. Life sucks and then you die.

My mind is empty. No food... no philosophy, no Decartes for today. So I can`t think, therefore, I don`t exist.

THIS is how I see people around me.