Fluida esti, ori tulbure, ori clara,
Mai rece sau mai calda uneori,
Putin sarata sau mai dulce cand cobori
Sa-mi macini tusul vechi din calimara.
Putin catifelata, sau mai verde decat iarba
Privirea-ti este cand aluneci printre ganduri,
Mai repede-ti alearga inima-ntre randuri
Cand vrei sa fugi de dragostea mea oarba.
Mai acra-i viata si mai sura
Decat veninul ce te-ucide in trei clipe,
Si n-am sa simt sarutul mortii-ntre aripe,
Eternitatea mi-o traesc iubind fara masura.
marți, 19 aprilie 2016
marți, 12 aprilie 2016
Lectia neputintei
Se lasa seara-n vaile iubirii
Nimic nu vad de apele sarate,
Se lasa seara-n dormitorul fericirii
Si nu adorm in prispa, pe-nserate.
Am zabovit acum vreo doua veacuri
Pe-o insula-mpletita din comori,
Zarindu-te agale printre lacuri
De catifea, plutind alene printre nori.
Am discutat cu un sultan stravechi
Sa mut doi munti si patru ape cristaline
Si le-am mutat cu soapta-ti in urechi,
Si cerul rasturnat-am in privirile-ti senine,
Un rau frumos ai fost,in drumul tau.
Nu te-am oprit, n-ai zabovit decat o clipa
Atunci cand, dragul meu, erai doar un parau
Cu suflet cald ce-amorul infiripa,
Asa-i de mult de-atunci si pana acum,
Nu stiu dac-am murit sau vie nu-s.
Doar vantul bate pe acest pian antum
Iar muzica nu-i muzica-n apus.
Iar mainile de-mi misc usor pe clape,
Nu am cerneala sa-ti mai cant din soare,
Iar ingerii nu vor sa ma mai scape
De prin aceste hauri pline de ninsoare.
Iar rostul de mi-l fac in fiecare ora,
Nu-i rost. E numa` algoritmul unei lumi
In care joc de una singura-ntr-o hora,
In care urc mereu aceleasi culmi.
E cruda tare vesnicia fara tine,
Astept sa mori vreo doua vieti jumate
Sa cresti putin, apoi sa vii la mine,
Precum o raza care prin furtuni razbate.
Nimic nu vad de apele sarate,
Se lasa seara-n dormitorul fericirii
Si nu adorm in prispa, pe-nserate.
Am zabovit acum vreo doua veacuri
Pe-o insula-mpletita din comori,
Zarindu-te agale printre lacuri
De catifea, plutind alene printre nori.
Am discutat cu un sultan stravechi
Sa mut doi munti si patru ape cristaline
Si le-am mutat cu soapta-ti in urechi,
Si cerul rasturnat-am in privirile-ti senine,
Un rau frumos ai fost,in drumul tau.
Nu te-am oprit, n-ai zabovit decat o clipa
Atunci cand, dragul meu, erai doar un parau
Cu suflet cald ce-amorul infiripa,
Asa-i de mult de-atunci si pana acum,
Nu stiu dac-am murit sau vie nu-s.
Doar vantul bate pe acest pian antum
Iar muzica nu-i muzica-n apus.
Iar mainile de-mi misc usor pe clape,
Nu am cerneala sa-ti mai cant din soare,
Iar ingerii nu vor sa ma mai scape
De prin aceste hauri pline de ninsoare.
Iar rostul de mi-l fac in fiecare ora,
Nu-i rost. E numa` algoritmul unei lumi
In care joc de una singura-ntr-o hora,
In care urc mereu aceleasi culmi.
E cruda tare vesnicia fara tine,
Astept sa mori vreo doua vieti jumate
Sa cresti putin, apoi sa vii la mine,
Precum o raza care prin furtuni razbate.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)